În dimineața de 21 iunie 2004, Mihail Erbașu a fost găsit mort în piscina aproape goală a vilei sale din Snagov. Poziția corpului, urmele de sânge din casă, o tentativă aparent eșuată de spânzurare și paginile lipsă ale unei scrisori au produs imediat suspiciuni. Ancheta a luat în calcul și omorul, dar a închis dosarul prin Rezoluția nr. 262/P/2004, stabilind că omul de afaceri s-a sinucis. Verdictul nu s-a bazat pe o singură piesă, ci pe autopsie, expertize biologice și grafoscopice, verificări financiare și un experiment judiciar neobișnuit.
O moarte violentă, fără verdict instantaneu
Autopsia a stabilit că moartea fusese violentă și provocată de hemoragia internă rezultată dintr-un politraumatism. Medicii au consemnat rupturi de organe interne și fracturi multiple, compatibile cu o cădere de la înălțime. Concluzia medicală explica mecanismul decesului, nu și intenția: un asemenea tablou putea apărea după o cădere voluntară, accidentală sau provocată de altcineva. De aceea, în primele zile, ipoteza omorului nu a fost exclusă.
În vilă nu au fost găsite urme ale unei spargeri recente și nu lipseau obiecte. La demisol existau stropi de sânge, un cordon textil rupt și un cuțit. Aceste elemente au permis două narațiuni opuse: urmele unei agresiuni sau etapele unei tentative de sinucidere. Pentru a le separa, anchetatorii au analizat traseul posibil al corpului și posibilitatea ca un agresor să îl fi transportat până la terasa de unde s-a produs căderea.
Experimentul cu manechinul
La sfârșitul lunii iunie 2004, procurorii și criminaliștii au folosit un manechin cu o greutate apropiată de cea a lui Erbașu, aproximativ 115 kilograme. Mai întâi au verificat dacă elementele metalice de la demisol puteau susține corpul în scenariul spânzurării. Consolele au rezistat, iar cordonul folosit la simulare s-a rupt. Apoi echipa a testat dacă trupul putea fi mutat discret către etajul superior.
Liftul nu permitea transportarea manechinului împreună cu mai multe persoane, iar târârea sa lăsa dezordine și urme evidente pe covoare. Cercetarea inițială nu constatase asemenea modificări. În etapa finală, manechinul a fost proiectat de patru ori peste balustrada terasei. Una dintre căderi a reprodus aproximativ punctele de contact și poziția în care fusese găsit corpul, inclusiv lovirea de structura terasei înainte de impactul în piscină.
Experimentul nu putea reconstitui starea psihică a victimei și nici nu demonstra singur că nicio altă persoană nu fusese prezentă. El arăta însă că traseul descris de anchetatori era posibil fizic și că varianta transportării forțate ar fi trebuit să lase urme suplimentare în interiorul casei.
Ce au spus urmele și scrisul
Probele biologice utilizabile recoltate din vilă, de pe obiecte și de pe corp au fost raportate ca aparținând lui Mihail Erbașu. Pe mânerul cuțitului găsit la demisol cantitatea de material biologic a fost insuficientă pentru stabilirea unui profil genetic. Așadar, testul nu a identificat un agresor, dar nici nu poate fi transformat într-o certitudine absolută despre cine a atins obiectul.
Două file dintr-o scrisoare, numerotate la finalul unui text mai lung, au fost expertizate. Concluzia grafoscopică a fost că scrisul îi aparținea lui Erbașu și că fusese executat cu aceeași substanță de scriere ca pixul găsit deteriorat în casă. Faptul că restul scrisorii nu a ajuns integral la anchetatori a alimentat suspiciunea publică. Totuși, paginile absente nu reprezintă, prin ele însele, dovada că o altă persoană a provocat moartea.
Presiunea financiară și teoria „mafiei”
Verificarea firmelor a indicat datorii importante, scadențe apropiate, active ipotecate și lipsă de lichidități. Potrivit datelor preluate în rezoluție, datoriile grupului erau de peste două ori mai mari decât creanțele. Procurorii au considerat că pierderea unor licitații, adăugată acestei presiuni, oferea un posibil mobil al sinuciderii. Este însă o interpretare judiciară a contextului, nu o relație cauzală care poate fi măsurată cu certitudine.
Suspiciunea omorului a fost alimentată de faptul că Erbașu intenționa să discute public despre nereguli din construcții și le spusese apropiaților că nu mai suporta situația din domeniu. Aceste relatări justificau verificări, dar nu identificau un autor, un ordin sau un mecanism al unei crime. Legenda potrivit căreia „mafia construcțiilor” l-ar fi eliminat completează golurile cu o explicație spectaculoasă pe care dosarul public nu o probează.
Fapt, ipoteză și legendă
Faptul stabilit oficial este că moartea a fost produsă de căderea de la înălțime, iar procurorii au închis cauza ca sinucidere după o anchetă de zece volume. Ipoteza omorului a fost examinată și rămâne inteligibilă prin aspectele neobișnuite ale scenei, dar nu a fost susținută de urme biologice străine, de semne de transport al corpului sau de o probă directă. Legenda începe atunci când licitațiile pierdute, emisiunea anunțată și paginile lipsă sunt prezentate drept dovezi certe ale unei execuții.
Dosarul Erbașu rămâne tulburător tocmai pentru că verdictul oficial descrie o succesiune extremă de gesturi. Îndoiala publică nu trebuie ridiculizată, dar nici transformată în acuzație fără probe. Până la apariția unor documente judiciare noi, cea mai solidă concluzie este cea susținută de expertize: scenariul sinuciderii a fost posibil fizic și compatibil cu urmele găsite, în timp ce scenariul crimei nu a primit o confirmare materială publică.
