Una dintre cele mai interesante ipoteze privind suprimarea rapidă a lui Nicolae Ceaușescu, pe 25 Decembrie 1989, a fost lansată de Marele Maestru al Lojei Propaganda Due (sau P2).

Pentru cei mai puțin avizați, facem precizarea că Propaganda Due este o lojă nespecifică, lansată în anul 1966. Atunci a fost momentul în care generalul Giordano Gamberini  (Marele Maestru al Marelui Orient din Italia) îi încredințează lui Licio Gelli misiunea de a aduna într-un singur Atelier toată elita politică și economică din Italia.

Finanțistul italian Licio Gelli, născut la 21 Aprilie 1919 în comuna Pistoia din regiunea italiană Toscana, fost susținător și înalt demnitar al regimului Musollini emigrase la sfârșitul razboiului în Argentina după ce reușise să delapideze, printr-un hold-up organiazat de serviciile secrete ale Republicii de la Salo, Banca Naționala a Iugoslaviei de 60 tone lingouri de aur și 20 de tone monede antice din aur, încărcate în 53 de camioane, cuprinzând 1300 cutii de tezaur expediate apoi prin Cattaro (un mic port muntenegrean la Marea Adriatică).

Licio Gelli a pus mâna pe arhiva SIFAR

Devenit prieten apropiat al președintelui argentinian Juan Domingo Perón, Gelli este semnalat ca recrutat prin șantaj de serviciile secrete ruse, în speță de KGB, în schimbul ascunderii trecutului său fascist.

Revine în Italia în anul 1955 unde se lansează în afaceri cu textile ocazie cu, care dezvoltă ample relații în mediul politic, bisericesc precum și în cel privat din Italia, de unde își va recruta și cei mai buni colaboratori. Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea “arhivei SIFAR”, adica a celor 157.000 de dosare compromitatoare privind lumea politica, financiara si militatra a Italiei – dosare alcatuite de politia secreta (SIFAR) – si care potrivit unei decizii a Parlamentului italian ar fi trebuit sa fie distruse.

Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea arhivei “SIFAR”, mai exact a celor 157.000 de dosare compromițătoare privind lumea politică, financiară și militatră a Italiei – dosare alcătuite de agenții SIFAR (fostul serviciul militar de informații al Italiei) – care potrivit unei decizii a Parlamentului italian ar fi trebuit distruse.

Prin intermediul generalul De Lorenzo, apoi prin generalul Alavena (șeful serviciilor secrete militare), copiile dosarelor compromițătoare au intrat însă în posesia lui Gelli și prin astfel au ajuns și la KGB, permițându-i lui Gelli să influențeze decisiv viața politică italiană timp de aproximativ 15 ani, până când Gelli va fi eliminat de pe scena politică.

Propaganda Due alcătuită cu sprijinul KGB-ului

Gândită de Gelli, cu sprijinul discret al KGB-ului, organizația PROPAGANDA DUE (P2) va grupa numai în Italia 49 de bancheri, 83 mari industriași, câțiva generali (inclusiv șefii serviciilor secrete italiene), 60 de mari politicieni, mulți dintre capii mass-mediei italiene. Conexiunile externe, puse în evidență după descoperirea registrelor lojii, de către Poliție, la locuința Gratiellei Corrocher, secretara lui Calvi, bancherul lui Gelli pun în relief legături din cele mai înalte a lui P2 , atât în Occident cât și în țările comuniste. Printre membrii externi ai lui P2 s-au numarat Juan Peron si Lopez Rega, mâna dreaptă a Isabelei Peron (“modelul” care a insprirat-o politic pe Elena Ceaușescu ) o întreagă cohortă de conducatori din Brazilia, Uruguay, Bolivia, Paraguay.

Politicieni francezi, ca Charles Pasqua, au fost prieteni intimi ai lui Gelli. Nu pe ultimul loc s-au situat și câțiva conducători comuniști. Astfel, potrivit lui Pierre Carpit, liderul român Nicolae Ceaușescu a fost inițiat încă din 1966, devenind apoi unul dintre pionii cei mai importanți ai operațiunilor Propaganda Due pe plan internațional, fapt confirmat apoi și de Yves Stavrides. 

Ceaușescu, Propaganda Due și Globalizarea

Gelli, susținut de KGB, urmărise prin înființarea lui P2 câteva idealuri globale : 1) dezbinarea Occidentului și dezmembrarea NATO; 2) penetrarea de către KGB a structurilor francmasonice clasice, în scopul manipulării politice; 3) orchestrarea acțiunilor teroriste internaționale, P2 fiind considerată în prezent, de analiști, drept cea mai spectaculoasă acțiune subversivă din intreg secolul XX, inițiată de serviciile secrete ruse.

Ceaușescu, în acest context, nu a fost decât un vector, dar unul pe care tocmai P2 prin filierele sale, l-a acreditat ca mare personalitate politică și ca mediator, în multe chestiuni internaționale. Marele secret al lui Ceaușecu este de fapt apartenența sa cospirată la Propaganda Due și implicarea în comploturile de anvergură ale acesteia. În acest scop, defecțiunea lui Ion Mihai Pacepa, din 1978, are o semnificație specială, marcând declinul treptat al liderului român, în paralel cu Gelli, căruia lojile americane i-au retras sprijinul, dupa ce s-a descoperit ca lucra dublu, pentru KGB.

În acest context, iată ce declara Marele Maestru al Lojii P2 (și sucesor al lui Gelli, eliminat printr-un proces celebru de pe scena politică internațională), referitor la dedesubturile “procesului” lui Nicolae Ceaușescu, imediat dupa execuția de la Targoviste: “Nu cred că poporul român și-a răsturnat conducatorul. Cred că a fost o lovitură de stat, deoarece românii nu erau suficient de pregătiți. Chiar judecătorii care l-au condamnat pe Ceaușescu la moarte nu erau pregătiți. Ei n-au fost în stare să-i pună în fața probelor necesare. Întrebat despre ce fel de probe vorbește, maestrul a răsăpuns: “Știu eu care! Sunt multe dar eu nu vi le dezvălui. Este secret.”

Acestea fiind spuse, la cinci ani de la momentul Targoviste, sa incercam – zicem noi cu ceva sanse de succes – sa schitam macar cateva dintre marile secrete pe care Ceausescu le-a dus cu el in mormant si care explica procedura ultrarapida in care a fost eliminat, evitandu-se astfel un proces public, de tip clasic, cu declaratii stanjenitoare.

Asadar:

• Finantarea revenirii lui Peron la putere in Argentina, pe banii lui Ceausescu si serviciilor secrete romane, revenire cu anumite teluri geopolitice (aspect de care ne-am ocupat intr-un numar anterior din “Romania libera” ).
• Afacerea MORO (Brigazile Rosii erau conduse de Giovanni Semzani, care anterior fazei de “terorism rosu”, fusese un criminalist care lucrase ani de zile in acesta calitate, pentru Ministerul Justitiei Italiene).
• Pista bulgară (atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea, din 13 mai 1981, care-l implica pe turcul Mehmet Ali Acca si doi ofiteri din serviciul secret bulgar). potrivit insa lui Alexandre de Morenche, fost sef al serviciilor secrete franceze, acesta fusese instiintat de Ceausescu cu 6 luni inainte de pregatirea atentatului, care avertizase Vaticanul si serviciul secret italian, dar informatia fusese ignorata.
• Crahul Bancii Ambrosiano (1,3 miliarde dolari) din care 41 milioane de dolari varsati de fapt in contul lui Bettino Craxi si PSI, in vederea alegerilor.
• Traficul de arme sovietice sustrase de Oliver Morth in Polonia, si expediate apoi prin Stettin in Nicaragua. – Operatiunea Demavand
• Sustragerea de catre Pentagon a unor arme sofisticate sovietice, operatine in care au fost implicati atat fratii Ceausescu, cat si generalul Jaruzelski, fapt pentru care ultimului i s-au redus datoriile externe si nu i s-a mai facut proces pentru instaurarea legii martiale in Polonia.
• Promovarea lui Gorbaciov la conducerea URSS caruia P.2 i-a construit si o luxoasa vila in Italia, asigurandu-i, in detrimentul lui Ceausescu, din 1985, o presa fantastica de vest, exact asa cum procedase cu liderul roman cu 20 de ani mai devreme. – Cazul Nixon. Presedintele american a fost, la sfatul lui Gelli, unul dintre sustinatorii lui Ceausescu, introducand cu H. Kissinger linia politica a asa-zisei “diferentieri” in raporturile cu tarile comuniste. De altfel, vizita lui Nixon la Bucuresti, din 1969, este “opera” lui Gelli, ajutat de Frank Gigliotti, important sef al CIA si membru in P.2, artizanul celor cateva comploturi contra lui Kennedy, intre 1960-1963, nume esential in dezlegarea afacerii Oswald si a conexiunii CIA – Gelli – KGB, de aceea evitat cu regularitate in anchete si rapoarte.
• Cazul dizidentului M. Botez, membru din 1966 al P.2, initierea fiindu-i facuta la Hotelul Excelsior din Roma, alturi de cativa romani. (Botez a decedat subit dupa o cina la Restaurantul “La Premiera” din Bucuresti, la putin timp dupa aparitia in presa a stirii ca ar putea candida la presedentia Romaniei)

Si ar mai fi cateva, unele romanesti (ca de pilda, deponentii italieni ai BRCE (actuala BANCOREX – a carei sigla contine de trei ori cifra 6), contul Andreotti etc) dar sa nu anticipam. Sfarsitul secolului XX va fi in mod sigur, bogat in dezvaluiri istorice cutremuratoare. Ceausescu a fost doar unul din martorii importanti, alaturi de altii.