Home / Conspiratii Mondiale / Personalitati / Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart

 
Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart

Mozart e mort… Deoarece corpul său s-a umflat după moar­te, unii oameni cred că a fost otrăvit… Acum că e mort vienezii vor înţelege în sfârşit ce au pierdut în el…“

Astfel suna un articol al unui corespondent din Praga, publicat într-un ziar din Berlin la mai puţin de o lună de la moartea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Imediat au apărut şi teoriile conspiraţiei. întrebările despre cine l-a ucis pe cel care fusese poate cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor i-au bântuit pe istoricii care au încercat să destrame misterul ce învăluia o astfel de moarte prematură.

Una dintre teorii sugerează că Antonio Salieri, mult timp rivalul de moar­te a lui Mozart, l-a ucis pe acesta. Intr-adevăr, spre sfârşitul propriei vieţi, se pare că Salieri şi-a pierdut minţile şi a încercat să se sinucidă. Din acel moment şi până la propria sa moarte, s-a zvonit că recunoscuse, de fapt, uciderea lui Mozart. Dar ce ar fi putut să câştige Salieri efectiv din moartea lui Mozart? Deşi, dintre cei doi compozitori, Mozart era de departe cel mai bun, din punct de vedere material Salieri era cel care avea o funcţie mai bine plătită, de kapellmeister imperial, funcţie care, fără îndoială, ar fi fost foarte pe placul lui Mozart. Salieri avea şi un salariu mai bun şi mai multe posibilităţi de a fi creativ, în ceea ce privea libertatea de a compune, iar la acea vreme operele lui Salieri erau cel puţin la fel de apreciate ca ace­lea ale lui Mozart. Din punct de vedere material, s-ar părea că Mozart ar fi avut motive mai întemeiate să-l ucidă pe Salieri. După cum se arată în filmul Amadeus, este posibil ca ura lui Salieri faţă de rivalul său să fi fost inspirată doar de invidie, pentru că el muncea din greu pentru a-şi produce compoziţiile artistice care, în final, erau cel mult de mâna a doua, în vreme ce Mozart compunea aparent fără efort, realizând opere ce purtau incon­testabil marca geniului.


Alţii i-ar indica drept vinovaţi pe francmasoni, cu care Mozart fusese im­plicat în tinereţe. Die Zauberflote este, practic, o operă masonică ilustrând lupta artistului împotriva creştinismului şi, în special, împotriva Bisericii

Catolice. Dar, în acelaşi timp, conţinutul masonic al operei este în perma­nenţă pus sub semnul întrebării. Mozart nu accepta învăţăturile masonice drept lege. Provenea dintr-o tradiţie incontestabil creştină şi, mai mult, în duetul bărbaţilor înarmaţi din această operă se aude un coral creştin. Sarastro, personajul masonic arhetipal, nu este pozitiv de la un capăt la altul, ci apare ca un răpitor. Aparent, Mozart intenţionase să creeze o nouă ordine, care să rivalizeze cu cea a francmasonilor, cunoscută sub numele „Die Grotte“, ceea ce sugerează că relaţia sa cu masonii înşişi nu era complet fericită. Se pre­supune că îi făcuse confidenţe prietenului său care cânta la clarinet (şi, la un moment dat, mason), Anton Stadler, iar acesta îl trădase mai târziu. O posibilă dovadă finală este că masonii nu au contribuit deloc financiar la cos­turile de înmormântare ale acestuia şi au acceptat ca Mozart să fie îngropat într-un cimitir al săracilor.

Comments

comments