Home / Conspiratii Mondiale / Musamalizari / Submarinul Kursk

Submarinul Kursk

 

Submarinul KurskDezastrul submarinului nuclear Kursk, în care au murit 118 oameni, a fost un eveniment larg discutat în presa mondială spre sfârşitul verii 2000, dar cele mai multe articole despre această trage­die puneau accentul pe încercarea eşuată de salvare şi pe poveştile per­sonale ale membrilor echipajului, prinşi sub Marea Barents, închişi într-un mormânt de metal. Dar a fost acest dezastru un simplu accident naval sau există o explicaţie mai funestă pentru ceea ce s-a întâmplat la 20 de metri sub îngheţatele ape ruseşti?

Submarinul Oscar de clasa II cu cocă dublă, vechi de cinci ani, făcea parte dintr-o flotă cu 50 de vase de război implicate în exerciţii navale ruseşti în largul coastei de nord a Rusiei. Două explozii masive la bord au avut un efect dezastruos; cauza exploziilor este încă dezbătută aprins. Concluzia oficială a guvernului rus, în 2002, după ridicarea la suprafaţă şi cercetarea epavei, a fost că submarinul Kursk fusese scufundat de o torpilă defectă, dar teoriile despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat includ varianta că submarinul s-ar fi lovit de fundul mării, cu un submarin britanic sau american rătăcind în apele teritori­ale ruseşti, cu un spărgător de gheaţă sau cu un vas transportor, ar fi detonat o veche mină din cel de-Al Doilea Război Mondial sau că ar fi fost un act de sabotaj intenţionat. Dmitro Korcinski, liderul Asociaţiei Politice a Ucrainenilor, o organizaţie cu caracter naţionalist, a afirmat că submarinul Kursk fusese scufundat de separatiştii ceceni. Totodată, el a declarat că serviciile de secu­ritate ruseşti fuseseră avertizate în legătură cu această ameninţare cu două săptămâni înaintea accidentului, dar nu o luaseră în serios.

Dar n-ar fi posibil ca submarinul să fi fost atacat din afara Rusiei? In po­fida faptului că Războiul Rece s-a încheiat, submarinele americane şi brita­nice au continuat să se joace de-a şoarecele şi pisica, cu submarinele ruseşti, în apele Oceanului Atlantic. Echipajele de pe submarinele rivale obişnuiesc adesea să îşi imite reciproc mişcările, din umbră, în cadrul unor astfel de jocuri, dar uneori pot avea loc ciocniri, iar din 1967 până astăzi au avut loc 11 astfel de coliziuni doar în Marea Barents. Surse anonime din interiorul Ministerului Apărării afirmă că este posibil să fi fost implicat un submarin britanic, dar, chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, guvernul britanic nu l-ar recunoaşte niciodată public. Ce e interesant e că, în ziua dezastrului, agenţia naţională de presă a Rusiei, Interfax, informa că „surse militare“ neidentifi­cate declaraseră că un obiect care semăna cu o bucată din „coşul unui sub­marin străin“ fusese descoperită la 330 de metri de Kursk pe fundul mării. Aceleaşi surse afirmau că explicaţia cea mai probabilă pentru accident era coliziunea cu un alt submarin, „cel mai probabil britanic“. Dar acest lucru a fost negat vehement de ambii miniştri ai apărării, cel britanic şi cel rus.

Ofiţerii navali ruşi de rang superior au propria versiune despre ceea ce s-a întâmplat. Şi ei cred că dezastrul a fost provocat de o coliziune, dar cu un sub­marin american. Ei susţin că două submarine americane efectuau operaţii de spionaj şi au prezentat fotografii din satelit cu un submarin american andocat în baza navală norvegiană de la Bergen nu mult după scufundarea subma­rinului Kursk. Marina rusă susţine că aceste fotografii demonstrează că sub­marinul ieşise la suprafaţă pentru reparaţiile care se impuneau după impact. Submarinele sunt concepute astfel încât să poată petrece mult timp sub apă, fără a avea nevoie să andocheze pentru a se aproviziona, „demonstrând“, după cum credeau ruşii, că acest submarin fusese andocat pentru reparaţii. Mai mult, fotografiile au fost făcute în timpul misiunii eşuate de salvare şi existau urme vizibile pe corpul submersibilului care ar fi confirmat teoria unei coliziuni prin frecare. Marina SUA neagă aceste acuzaţii, dar, în mod ciudat, recunoaşte că a desfăşurat operaţiuni în acea zonă în momentul dezastrului.


însă cea mai atrăgătoare explicaţie este că una dintre torpilele de la bor­dul lui Kursk a explodat pe neaşteptate, provocând un şoc devastator resimţit până în Alaska ca un seism de 4,2 grade pe scara Richter. Există numeroase teorii conform cărora se testa pe ascuns o torpilă ultrasecretă şi ultrarapidă numită Şkval, torpilă despre care se crede că depăşea orice torpilă din arse­nalul NATO, afirmaţii care ar întări măsurile luate de Rusia pentru păstrarea secretului şi contracararea operaţiunilor de spionaj ale SUA.

S-au înregistrat şi afirmaţii contradictorii odată cu dezvăluirea unor documente secrete ale guvernului britanic referitoare la un accident al unui submarin în largul coastei engleze, din 1955. Acesta implicase utilizarea unui carburant pe bază de peroxid de hidrogen cu concentraţie mare pentru a alimenta motorul torpilei, carburant despre care se crede că declanşase o explozie. Din cauza acestui risc britanicii au renunţat la acea tehnologie, dar, în mod uimitor, este posibil să fi fost folosită, în continuare, de Rusia şi să fi fost agentul principal care a declanşat tragedia submarinului Kursk.

în 2001, ziarul comunist Komsomolskaia Pravda sugera că amiralitatea rusă încerca să muşamalizeze episodul. Se afirma în ziar că, înainte de ex­plozie, de pe submarin fusese trimis un mesaj către comandanţii aflaţi la baza de pe uscat, în care se spunea: „Avem o torpilă care nu funcţionează corect. Cerem permisiunea să o detonăm“. Negând această versiune, autorităţile ruse scapă în mod convenabil de responsabilităţi şi-l scot basma curată pe preşedintele Vladimir Puţin, care a fost criticat că nu şi-a întrerupt concediul pe durata acestei crize.

Date fiind toate aceste interpretări diverse a ceea ce s-a întâmplat, singu­rul punct asupra căruia s-a căzut de acord este secretomania manifestată de toate părţile despre care se crede că ar fi fost implicate şi lipsa unei explicaţii care să fie acceptată pe scară largă. Tocmai această impresie a negării oficiale şi indiciile privind o potenţială muşamalizare sunt cele care dau naştere sen­timentului copleşitor de nedreptate resimţit de familiile victimelor.

Comments

comments