Strumfii

 

StrumfiiS-ar putea crede că Strumfii sunt doar un program inofensiv de televiziune pentru copii, dar unii ar vrea să vă convingă că adevărul e mult mai deranjant. Deşi adepţii conspiraţiilor nu sunt întotdeauna de acord asupra mesajului secret pe care încearcă să-l transmită aceste desene animate, cred în unanimitate că elementele acestui program apelează la subtonuri sinistre incluse intenţionat de către producătorul belgian care a creat omuleţii albaştri pentru a manipula subtil minţile copiilor şi a le insu­fla modul său de gândire.

Unii cred că barba voluminoasă şi căciuliţa roşie purtate de Papa Ştrumf, conducătorul comunităţii de ştrumfi, indică perspectiva comunistă asupra societăţii lor. în satul ştrumfilor nu sunt permise schimburile comerciale din afară şi toţi sunt trataţi ca membri cu drepturi egale în societatea condusă de Papa Ştrumf – fiecare individ are un rol specific şi toţi contribuie la funcţionarea fără probleme a satului. Vrăjitorul malefic Gargamel este descris ca inamicul de moarte al ştrumfilor. Este prezentat ca o persoană care aspiră la bogăţii şi aur, caracter despre care se crede că simbolizează capitalismul egoist şi interesat. Faptul că este mereu învins coincide, se crede, cu intenţia programului de a prezenta, în mod pozitiv, societatea comunistă.


Alţii vorbesc despre aparenta similitudine dintre costumele ştrumfilor şi cele ale Ku Klux Klan-ului. Ştrumfii „normali“ poartă căciuli ascuţite albe, în timp ce Papa Ştrumf poartă o căciulă ascuţită roşie, comparabilă cu gluga purtată de membrii Klanului şi liderii lor. La fel, s-a sugerat că trăsăturile lui Gargamel, inclusiv nasul proeminent şi lăcomia după aur, reproduc ste­reotipurile naziste despre evrei.

O a treia teorie a devenit larg răspândită în America Latină în anii ’80, perioadă în care oamenii pretindeau că au văzut ştrumfi îmbrăcaţi în sata- nişti şi practicând forme de magie neagră. într-un episod, Gargamel este arătat desenând o pentagramă, iar atât el cât şi Papa Ştrumf sunt văzuţi adesea îndeplinind ritualuri de vrăjitorie şi preparând poţiuni. în unele ţări din America Latină erau des raportate cazuri de apariţie a ştrumfilor şi mulţi credeau că, dacă ascultă CD-ul cu muzica serialului de televiziune, aveau să fie atacaţi de mici ştrumfi demonici. Unii erau convinşi că îi văzuseră pe aceşti omuleţi ascunzându-se sub plante, în grădini sau chiar în case. în SUA a existat cel puţin un predicator despre care se spunea că descoperise o legătură între ştrumfi şi satanism.

Rămâne de văzut dacă micii spectatori au fost afectaţi de această presu­pusă spălare a creierelor, dar nu există cazuri cunoscute în care posturile de televiziune să fi refuzat să transmită programul. Să fie oare implicate şi ele în conspiraţie?

Comments

comments