Home / Conspiratii Mondiale / Nazism / Rudolf Hess

Rudolf Hess

 

Rudolf HessUnul dintre misterele nerezolvate ale celui de-Al Doilea lăzboi Mondial este natura rolului jucat de Rudolf Hess în ostilităţi si ce s-a întâmplat cu el. Rudolf Hess era locţiitorul Fiihrerului şi primul care i-ar fi urmat lui Hitler la conducere, dacă acesta ar fi fost eliminat. în 1941, în ajunul războiului cu Uniunea Sovietică, a survolat Marea Britanie, neînar­mat, şi a aterizat în Scoţia. Scopul său era de a negocia un acord de pace cu Marea Britanie. A fost în schimb, arestat imediat. Versiunea oficială pretinde că a fost judecat la Nürnberg şi condamnat la închisoare pe viaţă în centrul de detenţie Spandau, din Berlin, unde a murit în 1987. Misiunea sa solitară pare să fi fost opera unui nebun, dar susţinătorii conspiraţiilor nu acceptă cu uşurinţă versiunea că ar fi acţionat pe cont propriu şi îşi pun întrebări legate de faptul că a fost lăsat în închisoarea Spandau încă mult timp după ce alţi condamnaţi fuseseră eliberaţi.

Una dintre teorii afirmă că, de fapt, a ajuns în Scoţia având aprobarea deplină a lui Hitler şi îndeplinind rolul de trimis personal al acestuia. Se crede că urma să întâlnească un membru al familiei regale şi să pregătească un tratat de pace între Marea Britanie şi Germania. Se zvonea că Hitler dorea să evite un conflict cu Marea Britanie, pe cât posibil, deoarece înţelegea cât ar fi fost de dificil să cucerească această insulă, deschizând fronturi simul­tane în est şi vest şi pierzând o parte substanţială a arsenalului său militar, astfel că se mulţumea cu Europa continentală ca limită a ambiţiilor sale im­perialiste.

Insă, când acest plan a fost adus la cunoştinţa lui Winston Churchill, el a hotărât să împiedice realizarea sa. Churchill fusese un critic aprins al lui Hitler, iar aversiunea sa faţă de pacificatorii filogermani din Marea Britanie deşteptase resentimente războinice faţă de Germania nazistă, pe care o con­sidera un flagel al Europei. A poruncit armatei să-l arunce pe Hess în închi­soare imediat ce a păşit pe pământ britanic.

O altă versiune mai complicată susţine că Rudolf Hess s-a folosit de o dublură anonimă. în timp ce falsul Hess era ţinut într-o închisoare din Ţara Galilor, adevăratul Hess era încă în Scoţia. Acest lucru a zădărnicit eforturile de l salvare a sa făcute de forţele speciale germane. într-o încercare de a-1 sub- 15 mina pe Churchill, ducele de Kent – care făcea parte din grupul interesat să f§ încheie un acord de pace cu Hitler – a luat avionul până în Islanda. Pe drum W s-a oprit şi în Scoţia, plănuind să-l ia la bord pe adevăratul Hess şi să-l ducă în Suedia pentru a pune pe picioare un plan de pace. în mod ciudat, avionul s-a prăbuşit pe când părăsea Scoţia, iar cei aflaţi la bord au murit pe loc.

Dar de ce s-ar fi implicat aristocraţia într-un astfel de scenariu? Ei con­siderau că ameninţarea nazistă era mult mai puţin importantă decât cea reprezentată de Uniunea Sovietică. Credeau că, dacă l-ar putea determina pe Hitler să-şi concentreze toate eforturile pe frontul de est, acesta ar avea şanse mai mari de a înfrânge imperiul lui Stalin. în urma bătăliei, şi sovie­ticii, şi germanii ar fi fost mult slăbiţi, lăsând în urmă, în Europa occidentală, un gol de putere şi teritorial pe care britanicii s-ar fi grăbit să-l exploateze.


După ce planul ducelui de Kent a dat greş, nu mai rămânea nimic de făcut decât ca falsul Rudolf Hess să apară în cadrul proceselor de la Nürnberg, moment în care Hermann Goering a afirmat: „Hess? Care Hess? Hess cel pe care îl aveţi aici? Hess al nostru? Hess al vostru?“ Dacă acest plan şi contraplan elaborat ar fi fost adevărat, cu siguranţă ar fi fost posibil să treacă neobservat în mijlocul euforiei provocate de câştigarea războiului de către Aliaţi, când oamenii preferau să privească înainte, spre un viitor mai optimist.

In noiembrie 2003, postul de televiziune Channel 4 a transmis un program numit Unchiul pierdut al reginei. în acesta se spunea că documente nespecifi­cate „făcute publice recent“ dezvăluiau că Rudolf Hess a zburat în Marea Britanie pen­tru a se întâlni cu prinţul George, duce de Kent, dar prinţul a fost îndepărtat în grabă de la scena sosirii lui Rudolf Hess atunci când planul acestuia a fost dat peste cap. Conform acestei teorii, prinţul făcea parte dintr-un complot menit să-i convingă pe nazişti că el şi alte personaje importante conspirau pentru a-l răs­turna pe Winston Churchill.

Deşi s-a declarat oficial că Rudolf Hess s-a sinucis, în cele din urmă, în închisoare, avocatul său, Alfred Seidl, pretinde că Hess a fost, de fapt, ucis. El afirmă că doi agenţi MI6 au fost trimişi să-l omoare pe germanul aflat în spatele grati­ilor, ca urmare a temerilor că ar putea fi pus în libertate de noua conducere sovietică tolerantă şi că ar putea dezvălui ceea ce ştia despre negocierile secrete de pace pe care a încercat să le poarte Churchill şi care erau contrare afirmaţiilor liderului britanic care spunea că va accepta pacea doar după capitularea naziştilor. Seidl face referire la starea de sănătate a lui Rudolf Hess de la acea vreme: se presupune că s-a strangulat cu un cablu electric, dar Hess suferea de o artrită îngrozitoare şi nu putea nici măcar să ducă până la capăt acţiuni simple precum legatul şireturilor, fără a fi ajutat. Prin urmare, afirmă Seidl, Rudolf Hess ar fi fost fizic incapabil să execute acţiunile necesare pentru a se sinucide. Totodată, el subliniază că raportul de autopsie pregătit de un medic militar britanic era inexact, şi că există dovezi că armata britanică încerca să muşamalizeze uciderea lui Rudolf Hess. O a doua autopsie, efectuată de un medic patolog german, sugera că urmele de pe gâtul lui Rudolf Hess nu confirmau ipoteza unei sinucideri, deşi expertiza medicală nu a reuşit să găsească dovezi ale implicării altcuiva în această moarte.

Comments

comments