Home / Conspiratii Mondiale / Experimente / Proiectul Phoenix – Interviu Fara Perdea

Proiectul Phoenix – Interviu Fara Perdea

 

phoenixExistă câteva piste principale care expun detalii importante ale manipulării şi controlului conduse de Noua Ordine Mondială. Mulţi au auzit de infamul Experiment Philadelphia sau de mai puţin cunoscutul Proiect Phoenix şi de teribilele experimente care s-au făcut la Montauk, New York, la începutul anilor’50. Toate aceste subiecte au fost bine documentate în mai multe cărţi, deşi se poate spune că doar vârful aisbergului a fost expus.

UN PROFIL ÎNTUNECAT

Oameni de ştiinţă ai guvernului, care îşi păstrează anonimatul, ne oferă mai multe informaţii care le pun la încercare credibilitatea prin neobişnuitele detalii despre colaborarea dintre guvern şi extraterestri în acţiunile de controlare a minţii, precum şi în alte experimente. Următorul interviu a circulat clandestin printre cercetători şi deschide cu totul noi niveluri de înţelegere asupra tehnologiei secrete şi a planurilor gândite de Guvernul Secret.

Anumite date tehnice au fost extrase din interviu pentru a păstra claritatea textului pentru cititorii care nu au o formare tehnică. Din motive de siguranţă, pe interlocutor îl vom numi generic “domnul M“.

Rep.: Haideţi să începem cu Proiectul Phoenix.

M: A fost un proiect care a evoluat din Proiectul Philadelphia. A fost un proiect al Marinei, desfăşurat între 1930 şi 1940 în încercarea de a face navele invizibile. Au apăsat butonul şi nava a fost trimisă în hiperspaţiu. Au avut tot felul de probleme cu membrii aflaţi la bord. A fost un imens succes şi. în acelaşi timp. un imens eşec – apoi au arhivat totul.

Prin 1947 au decis să reactiveze proiectul şi l-au mutat în Laboratoarele Naţionale din Brookhaven, cu tot cu Dr. N şi asociaţii săi. în urma proiectului Phoenix 1 a reieşit tehnologia Stealth. despre care nu pot să vorbesc din cauza serviciului meu. De asemenea, au mai rezultat şi tot felul de jucărioare energetice precum radiosonda.

Rep.: Ce este o radiosondă?

M: în aparenţă era o mică cutie albă pe care o ataşau unui balon şi pe care o trimiteau în atmosferă. Guvernul le spunea oamenilor că implică strângerea de date despre vreme. Folosea un tip neobişnuit de modulaţie. în cele mai multe cazuri folosea oscilatoare cu unde continue şi pulsa semnalul. S-a demonstrat a fi o conversie foarte eficientă a energiei electrice în energie eterică. Am început de curând să colecţionez radiosonde. Nu am văzut niciodată cum arată un receptor. Am aflat că erau gândite în laboratoarele de stat din Brookhaven. Am început să vorbesc cu oameni din oraş şi am dat peste un domn pensionat care lucrase acolo. Mi-a spus că designul original fusese făcut de Wilhelm Reich. Detaliul mi-a atras atenţia.

Povestea e că. în 1947. Wilhelm Reich a înmânat guvernului american un dispozitiv de controlare a vremii care îndeplinea funcţia de amplificator DOR (DOR: Deadly Orgone Energy, Energie Orgon Mortală, o formă de energie vitală subtilă descoperită de Reich). Acesta se gândea că. dacă ar putea să scadă cantitatea de energie DOR, atunci furtunile nu ar mai fi atât de violente. (DOR se creează prin contactul cu orgon. sau energie vitală care intră în contact cu o sursă radioactivă). Guvernul a trimis dispozitivul în mijlocul unei furtuni şi acesta chiar a redus intensitatea fenomenului natural.

 

Autorităţile au fost încântate şi au dat start unei noi faze a Proiectului Phoenix în care erau concepute aceste radiosonde. pe care au început apoi să le lanseze în spaţiu în număr foarte mare. 200 sau 500 pe zi. Undele radio emise de aceste obiecte se întindeau şi pe raze de 100 de mile. Din moment ce foloseau atât de multe astfel de dispozitive, am putea crede că receptorii pentru ele sunt la fel de mulţi la număr.

Am colecţionat cândva şi radio receptori. Am peste 100 în colecţia mea personală. Nu am văzut niciodată un receptor pentru radiosonde. Am auzit de ei, dar nu i-am văzut niciodată.

Rep.: Cum se leagă aceste date de celelalte proiecte?

M: Guvernul nu putea să vorbească public despre aceste dispozitive de controlare a vremii. Ceea ce vedem aici este, în fapt. geneza a ceea ce a devenit Proiectul Montauk, care a fost o combinaţie între munca de cercetare a lui Wilhelm Reich şi Experimentul Philadelphia.

Existau două proiecte desfăşurate separat în faza Phoenix 1. Interesul pentru dezvoltarea capacităţii de invizibilitate şi dezvoltarea tehnicii de controlare a vremii propusă de Reich. Spre sfârşitul Proiectului Phoenix. folosind unele dintre conceptele lui Reich şi unele dintre schemele de transmisiuni utilizate în proiectul cu radiosonde. s-a descoperit că se puteau combina cei doi factori şi puteau fi folosiţi pentru controlarea minţii. Regulaţiile guvernamentale mi-ar impune formula „alterarea stării de spirit”, dar idioţii ăştia se ocupau cu controlul minţii.

Rep.: Cu asta se ocupa Proiectul Montauk?

M: Nu. Phoenix 1. După ce anumite cercuri politice au aflat de ei, au vrut să îl oprească. Oamenii care lucrau la proiect au mers la forţele militare şi le-au propus să îl folosească pentru „a influenţa minţile inamicilor”. Armatei i-a plăcut ideea şi i-a lăsat să folosească vechea bază aeriană de la Montauk. Printre obiectele de aparatură necesare se număra şi o veche unitate de radar de tip SAGE, care se afla în bază.

Grupul s-a mutat aici şi au început proiectul Phoenix 2. Au petrecut primii 10 ani. între 1969 şi 1979. cercetând tehnici de controlare a minţii. Au început preluând inputurile oferite de radarul SAGE, modulând unda specială descoperită de Reich şi combinând-o cu un rezultat din Experimentul Philadelphia.

Rep.: Aşadar Phoenix 2 a început în 1969?

M: Da. în perioada 1969-1971. Phoenix 1 s-a desfăşurat între 1948-1968. Prima parte a proiectului de controlare a minţii presupunea poziţionarea unui individ la aproximativ 80 m de antenă. Radarul SAGE atingea pulsaţii de 5 MW. Antena avea un gain de 30 db. Asta înseamnă o putere de radiaţie de cel puţin 1GW. Vă puteţi imagina ce efect poate avea asupra oamenilor? Cred că este uimitor că aceşti oameni încă se mai află printre noi. O astfel de putere poate arde funcţiile creierului, poate produce daune neurologice, poate vătăma plămânii de la căldură etc. Au încercat experimentele cu mai mulţi oameni. Foarte puţini au supravieţuit.

Rep.: Unde au găsit voluntarii pentru experimente?

M: Luau pur şi simplu oameni de pe stradă şi îi puneau în faţa radarului. Ăsta e genul de aberatii pe care guvernul le permite.

Rep.: Cine conducea proiectul la acea vreme?

M: Dr. N şi P.

Rep.: Vreo agenţie în spatele acestui proiect?

M: Nu sunt sigur ce agenţie se ocupa de proiect. Cuiva i-a venit minunata idee să pună subiecţii direct în faţa pâlniei de la antenă. Aşa au reuşit să îi prăjească pe oameni. Au descoperit că. variind faza de modulaţie, săriturile de frecvenţă şi pulsaţia fazelor multiple, puteau să obţină profunde efecte asupra minţii unei persoane.

Rep.: Câţi oameni lucrau la această instalaţie?

M: Cam 30.

Rep.: Cine oferea autorizaţie pentru folosirea bazei?

M: Forţele Aeriene şi Marina.

Era un proiect comun. Era implicat atât personal al Forţelor Aeriene, cât şi al Marinei. Avem copii ale ordinelor pentru personalul Forţelor Aeriene.

Rep.: Care era povestea spusă pentru a acoperi activităţile desfăşurate în bază?

M: Nu aveau nici una. Era o bază părăsită. Fusese predată către GSA prin 1969-1970. când au închis toate sistemele radar SAGE. Era o operaţiune „inexistentă”. Avea o acoperire perfectă.

Rep.: De unde primeau fonduri?

M: Era sponsorizată din fonduri private.

Rep.: Corporaţii?

M: La început nu erau implicate corporaţii, deşi spre final aşa s-a întâmplat. Banii veneau la început de la guvernul nazist.

Rep.: Vorbim de Phoenix l?

M: Nu, vorbim de Phoenix 2 şi 3. în 1944 a existat un tren cu trupe americane care a trecut printr-un tunel francez cărând 10 miliarde de dolari, în aur nazist, pe care ei îl descoperiseră. Era o sumă de 10 miliarde de dolari la preţul din 1944 de 20 de dolari pe uncie (1 uncie = 28.5 grame). Trenul a explodat în tunel. Au fost ucişi 51 de soldaţi americani. Aurul a ieşit la iveală 10 ani mai târziu la Montauk. E un fapt verificat. Banii au fost folosiţi pentru a finanţa proiectul pentru mulţi ani, căci valoarea aurului a crescut. Au cheltuit tot şi au rămas fără bani. Atunci au apelat la ITT.

ITT era deţinut de Krupp, în Germania. în ceea ce priveşte personalul, mulţi dintre civilii şi oamenii de ştiinţă de acolo erau foşti nazişti care veniseră din Germania fie înainte, fie după război. Proiectul se afla sub supravegherea guvernului american.

Comunitatea serviciilor inteligente ştia ce se petrece acolo, iar CIA monitoriza totul, la fel ca şi alte agenţii inteligente guvernamentale.

Cei care operau pe terenul de ia bază erau. în fapt, între 20 şi 30 de indivizi. Fondurile erau totalmente din surse private. După 1983. senatorul Oldwater a aflat de acest proiect şi a început investigaţiile. Nu a găsit nici o urmă de fonduri guvernamentale.

P. era directorul metafizic al proiectului. El reprezenta Forţele Aeriene. După plecarea lui. proiectul a fost preluat de dr. U. Aveau un expert electronist, dr. 2.. care venise din Germania în 1946 împreună cu Werner von Braun. Motivul pentru care au rămas fără bani a fost. probabil, faptul că sprijineau un total de 25 de baze în SUA. Ultima dintre baze a fost închisă în 12 august 1983. Cea de la Montauk, punctul O al tuturor staţiilor, s-a închis şi o dată cu ea şi ultimele două baze rămase.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre unele dintre efectele asupra minţii?

M: Din ceea ce îmi mai amintesc despre program, căci am luat parte la el, am fost subiect al câmpului de controlare a minţii nu imediat de cum am intrat în program (pentru că iniţial mă voiau acolo pentru abilităţile mele senzoriale), ci un pic mai târziu. Am fost pus să îi îndoctrinez pe tinerii recruţi. Prima experienţă a fost una dezastruoasă.

Le-am spus că nu vreau să am de-a face cu programul şi m-au pus în faţa unei raze puternice cu acţiune asupra minţii care într- adevăr m-a afectat. în cele din urmă. cineva a strigat: „închideţi aparatul, nu o să cedeze!”. Şi l-au închis. Alţii au fost afectaţi mult mai tare decât mine. Efectele erau în general grave. îţi puteau prăji creierul.

Rep.: Li s-au administrat droguri medicamente subiecţilor supuşi experimentelor la Montauk?

M: Nu cred… Foloseau un singur drog. care era utilizat şi în conexiune cu programarea descoperită de Reich pentru a spori receptivitatea. Nu îmi amintesc numele produsului.

SCAUNUL DE ALTERARE A MINŢII

Rep.: Foloseau scaunul de alterare a minţii (instrument obţinut de guvern de la extraterestri)?

M: Prototipul a venit de la extraterestri. Nu avem certitudine asupra nici unui alt detaliu. Acest scaun era un amplificator al minţii. Guvernul pregătea indivizi în special pentru a sta în scaun şi pentru a genera forme mentale, care erau amplificate şi transmise. Puteau transmite semnalul făcându-i pe oameni să ajungă la stadiul pre-orgasmic. stadiu în care erau receptivi pentru programare.

A funcţionat foarte bine şi au descoperit şi alte capacităţi. Au descoperit că putea funcţiona şi în conexiuni temporale. Aveau un individ pregătit psihic să stea în scaun şi să genereze forma mentală a unui vortex conectat între 1947 şi 1981. Creaseră un tunel al timpului prin care puteau călători. A existat şi o serie tv care portretiza foarte bine acest experiment. Au început apoi să călătorească în trecut şi în viitor. Asta a fost faza finală a Proiectului Phoenix.

Rep.: în ce perioadă a funcţionat această maşină a timpului?

M: între 1947 şi 1980 a fost perfect operaţională. Transmiţătorul acesta avea puterea de a face timpul şi spaţiul să se oprească. Individul care stătea în scaun trebuia să sintetizeze funcţia vortexului pentru că nu aveau nici o altă posibilitatea tehnică de a face asta. Acum pot să opereze vortexul mecanic. Au mai făcut şi alte lucruri. L-au rugat pe individul poziţionat în scaun să se gândească la anumite creaturi, iar creatura se materializa: se gândea la animale care se materializau în mijlocul oraşului. Aproape că putea materializa o fiinţă umană. Problema era că fiinţele create rezistau doar atât timp cât amplificatorul era pornit. Era implicată o putere imensă, undeva între gigawatti şi terrawatti. Vortexul putea avea un diametru de aproape 5 mile.

Rep.: Poţi să descrii cum arată?

M: E ca şi cum te-ai uita printr-un ciudat tunel spiralat care era luminat pe toată lungimea. Mergeai în interiorul acestui tunel şi. dintr-o dată, erai trântit la pământ. Mu mai puteai să mergi prin el. Erai aruncat, propulsat în interiorul său. Puteai să ajungi oriunde în timp şi spaţiu.

Rep.: Puteai să aduci obiecte din alt timp?

M: Da.

Rep.: Aţi adus vreodată ceva din altă dimensiune spaţio-temporală?

M: Da.

Rep.: Aţi putea continua cu descrierea tunelului?

M: Pereţii erau solizi, dar mişcători. Tunelul nu era drept,‘ci avea forma unui tirbuşon.

Rep.: Dacă cineva închidea sursa de energie, puteai să rămâi blocat în altă dimensiune?

M: Da. Rămâneai blocat. Unul dintre primele lucruri pe care l-au făcut a fost să trimită recrui în perioada 6030 AD. Mereu în acelaşi loc. Undeva într-un oraş abandonat, unde există o statuie de aur. Când se întorceau, erau întrebat ce au văzut. Nu se ştie dacă se aşteptau să primească răspunsuri diferite de la o persoană la alta. Se uitau în vortex pentru a se asigura că mediul poate să asigure condiţiile propice vieţ înainte de a-i trimite. Au prelevat mostre.

E POSIBILĂ CĂLĂTORIA ÎN TIMP?

Rep.: Era posibilă călătoria în viitor?

M: Nu. O dată ce se făcea conexiunea cu viitorul se fixa o linie către acel moment.

Rep.: Poţi schimba prezentul trimiţând pe cineva în trecut?


M: Da. Poţi schimba prezentul şi trimiţând pe cineva în viitor. în anumite condiţii. Guvernul foloseşte dispozitivele existente de călătorit în timp şi spaţiu pentru a merge în viitor faţă de momentul Montauk.

Rep.: Spuneţi, de fapt, că nu se poate schimba prezentul pentru că am stabilit o buclă temporală între viitor şi trecut?

M: Da. Asta înseamnă că orice face orice între momentul cel mai îndepărtat din trecut şi momentul viitor… o vor face pentru totdeauna.

Rep.: Care este cel mai îndepărtat timp în care a călătorit cineva vreodată?

M: 10.000 AD. Este o realitate de vis. Nimeni nu a mai imaginat un viitor după 2012 AD. Există un perete foarte abrupt acolo… care nu are nimic în spate.

Rep.: Vă puteţi proiecta cu două ore în viitor şi să vă întâlniţi propria persoană?

M: Da. dar este periculos. Persoana care a intrat în tunel este defazată faţă de persoana care iese. Asta chiar s-a întâmplat. Rezultatul a fost că persoana a luat pur şi simplu foc.

Rep.: V-au pus vreodată la dispoziţie arme în cazul în care intraţi în vreo situaţie periculoasă?

M: Nu aveau de ce să facă asta. Vortexul putea fi programat să urmărească persoana, astfel că o puteau transporta imediat înapoi dacă ceva nu era în regulă. Puteau să o urmărească printr-un vizor. Au reuşit, aşadar, să creeze un portal temporal. La un moment dat, o creatură de tipul ID a intrat prin portal şi s-a creat panică generală. Au oprit transmiţătorul. Creatura a mâncat oameni şi aparatură. Au fost nevoiţi să se întoarcă şi să închidă unitatea din Philadelphia pentru a putea închide unitatea din viitor, astfel încât să oprească această creatură în anul 1983. Asta se întâmpla în 12 august 1983. Vortexul a fost închis la data-test de 12 august 1943 şi a creat o buclă temporală.

Toate acestea s-au întâmplat pentru că cineva a implantat în mintea operatorului care stătea în scaun ideea de a genera această creatură. A fost o acţiune de sabotare a proiectului. Multă lume era de părere că proiectul ajunsese prea departe. în perioada în care am lucrat pentru ei (1971-1983) eram extrem de obosit când ajungeam acasă de la lucru. Când îmi încheiam misiunea, mă trimiteau în timp cu o milisecundă înainte de a călători în timp. Dintr-o anumită perspectivă părea că nu am plecat niciodată. Desigur, după ce nu am mai lucrat acolo, toată senzaţia dispăruse.

Aş vrea să adaug un lucru. Există un punct, la două treimi din lungimea tunelului, unde persoana care merge prin tunel percepe un mare oval. Conştiinţa persoanei iese din trupul acesteia. Ai atunci tendinţa de a vedea lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. Sunt sigur că acolo se manifestă o formă superioară de inteligenţă.

Nu aş putea-o recunoaşte. Ceea ce încercau să facă la Montauk era să stabilizeze procesul de percepţie ce apare la ieşirea din corp. încercau să manifeste asta din câteva motive. Ştim care era scopul lor.

Rep.: Care era rolul extraterestrilor în toată această poveste, altul decât faptul că au pus la dispoziţie scaunul pentru amplificare mentală?

M: Asta ar fi o altă parte a poveştii, despre care nu am apucat încă să povestim… începând cu 6 august 1943 (după experimentul Philadelphia), au apărut deasupra navei Eldridge mai multe OZN-uri. pe o perioadă de 6 zile. Au fost prezente pe toată perioada testului (Experimentul Philadelphia). Un OZN a fost absorbit în hiperspaţiu împreună cu nava Eldridge şi a ajuns într-o bază din Montauk în 1983. Conţinea un încărcător de sarcină electrică pe care nişte extraterestri ne-au pus să mergem înapoi şi să îl recuperăm pentru ei, pentru că nu voiau ca oamenii supună mâna pe el. Nu ştim cine erau. P. era îngrijorat de posibilitatea unei invazii extraterestre.

N. a fost chemat de guvern să asiste la examinarea unui OZN prăbuşit în 1947 la Aztec, în New Mexico. A mai avut loc un accident la Aztec un an mai târziu. Primul OZN avea la bord extraterestri gri şi nici unul nu supravieţuise. Cel puţin un ocupant a supravieţuit celui de¬al doilea incident. Sistemele radar cauzaseră neintenţionat cele două prăbuşiri. După aceea au fost folosite radare special pentru astfel de acţiuni, până când extraterestrii au învăţat să se eschiveze. Ocupantul celei de a doua nave nu era un extraterestru gri. iar N. a reuşit să vorbească cu el. N. l-a întrebat care putea fi răspunsul la chestiunea privind obţinerea invizibilităţii. A aflat că trebuia să se întoarcă în timp şi să mai înveţe ceva metafizică. Natura problemei era aceea că personalul de la bordul navei nu era poziţionat într-o referinţă de timp 0 faţă de navă. Oamenii sunt. în mod normal, opriţi în momentul conceperii ca timp de referinţă şi nu într-un sistem de referinţă O timp. Cheia care poate opri fluxul temporal permite persoanelor să alunece în sincronizare cu sistemul, astfel încât este posibilă interacţiunea.

Cheile temporale sunt fragile. Puterea pe care proiectul a generat-o a separat cheile temporale ale oamenilor de pe punte de cea a navei în sine (în Proiectul Philadelphia). Când nava s-a întors înapoi în timp, oamenii nu s-au întors la acelaşi referenţial.

N. şi-a dat seama că avea nevoie de un computer şi de mai multe cunoştinţe de metafizică pentru a putea lega din nou referenţialul temporal al oamenilor de cel al navei. A construit un computer în 1950 tocmai cu acest scop. Era gata de instalare în 1952 şi a fost testat cu succes în 1953. Nimeni nu a mai plecat să zboare în spaţiu în urma acestui experiment. în acest punct. Marina a anulat proiectul şi i-a schimbat numele în Proiectul Phoenix.

Proiectul Rainbow a avut multe urmări negative. Unele dintre ele au dezvoltat mai departe cercetări în domeniul controlării minţii, susţinute de Proiectul Phoenix. Cercetarea invizibilităţii a produs tehnologia Stealth, dar şi alte proiecte clasificate top secret.

în 1983 au decis să aplice tehnicile de controlare a minţii tuturor participanţilor implicaţi în aceste proiecte pentru a putea muşamaliza totul. S-a mai lucrat şi la un alt proiect: regresia vârstei biologice. Se păstra memoria individului de ia vârsta înaintată şi se muta înapoi în timp. A fost nevoie de o perioadă între 30 şi 60 de zile pentru ca un corp uman să îşi completeze toate schimbările de raportare la noul referenţial temporal.

Rep.: Separe că erau implicaţi mai mulţi oameni în păstrarea secretului decât oameni de ştiinţă în dezvoltarea proiectului. Unde sunt acum toţi aceşti oameni?

M: Există agenţi şi agenţii guvernamentale peste tot. care se ocupă în special cu mascarea realităţii. în vremurile actuale, protocolul de secretizare se aplică mai mult aplicaţiilor sale decât protocolului însuşi. Nu mai e ca în anii ’50. Vă dau un exemplu: pachetul de ghidare pentru noul proiectil Minuteman X. ce a fost dezvoltat de Northrop pentru Forţele Aeriene, este neclasificat. Nu a existat nici o clasificare în privinţa circuitelor şi a designului. Erau clasificate. însă. aplicaţiile şi capacităţile armei.

Rep.: Nu cumva o mare parte din aceste informaţii sunt făcute publice tocmai pentru a distrage atenţia de la lucrurile cu adevărat grave care au loc în spate?

M: Desigur.

Rep.: Care este capacitatea flotei americane de nave gravitaţionale?

M: Nu ştiu. Ştiu însă că au construit un număr considerabil de astfel de nave. Când astronauţii noştri au aterizat prima dată pe Lună în 1969, au fost întâmpinaţi de o flotă de nave discoide aşezate pe marginea unui crater. Astronauţii şi- au întrebat superiorii dacă ştiau de existenţa acestor discuri. Li s-a spus că „DA”, că sunt nave americane. Astronauţii au fost furioşi că au fost puşi să joace rolul specialiştilor în relaţii publice pentru guvernul SUA.

Rep.: De ce cheltuiesc atât de mulţi bani pentru avionul Stealth când au avut la dispoziţie de atâta timp tehnologia gravitaţională?

M: Nava combină două aspecte pentru efectul de invizibilitate. Unul este legat de construcţia şi fuselajul folosit la suprafaţă. Celălalt aspect este legat de un tip de înveliş electronic care oferă invizibilitate. rezultat al experimentului Philadelphia. De asemenea, nava Stealth are şi un sistem secundar de condus, care este foarte avansat şi care îi permite să zboare în spaţiu. Asistentul directorului de ia NASA a mărturisit că este o rezultantă a tehnologiei extraterestre. A admis acest fapt în public.

Rep.: Asta este o poziţie interesantă având în vedere eforturile guvernului de a masca orice tehnologie venită de la surse extraterestre.

M: Există scurgeri de informaţii în toată acoperirea pe care încearcă guvernul să o ţină în picioare. Din ce în ce mai mulţi oameni sunt total dezgustaţi de activităţile guvernamenale şi de atitudinea acestor agenţii şi încep să vorbească. Până şi gruparea MJ-12 era cât pe ce să vorbească în 1984 despre ET şi OZN-uri. Au decis să nu facă publice informaţiile la acea vreme. John Kennedy a cerut ca aceştia să facă declaraţii publice în cel mult un an. A mai cerut şi ca CIA să vorbească despre chestiunea drogurilor. L-au asasinat.

Rep.: Care sunt câteva dintre celelalte proiecte legate de capacitatea anumitor facţiuni care operează în cadrul guvernului american şi a anumitor corporaţii de a manipula şi controla populaţia?

M: între 1977 şi 1978 a apărut un proiect numit Dreamscan. S-a încheiat în 1979. Scopul acestui proiect era de a găsi abilitatea tehnică de a intra în mintea unui individ în stare de visare şi de a-l ucide. A existat şi un fim intitulat Dreamscape, care arăta ce descoperire se făcuse. Proiectul a fost condus de Guvernul Secret şi manageriat de NSA. Scopul era de a pune la cale modalităţi de asasinare. Preşedintele Carter a aflat despre el şi l-a oprit. Toată aparatura este încă intactă. în depozite. Au existat încercări de a o pune din nou în funcţiune.

Rep.: Alte programe?

M: Prin 1987. a început un proiect numit Moonscan. A durat până în 1989 şi implică poziţionarea de echipament pentru controlarea minţii pe suprafaţa Lunii, pentru a putea fi folosit asupra populaţiei de pe Pământ. Are. la fel ca şi celelalte, directă legătură cu activităţi extraterestre negative.

Rep.: Cine îl conducea?

M: Era manageriat de o organizaţie numită (nume şters), care avea şi alte proiecte sub acoperire în directă răspundere. La acea vreme (şters) a fost condus de (şters). Este manageriat acum de Departamentul Apărării încă din 1988. Există trei ramuri: Acoperire. Comercial şi Apărare.

Rep.: Mai puteţi menţiona şi alte programe destinare controlării minţii?

M: A existat un proiect numit Mindwreaker care putea paraliza mintea. Extraterestrii erau puternic implicaţi în acest proiect. A produs o serie de arme neurologice, unele dintre acestea fiind folosite de bombardierul B-1, care conţine şi tehnologie extraterestră. La acea vreme, mai multe specii extraterestre au intrat şi au ieşit din (nume de corporaţie şters). A fost şi un grup numit Grupul K. un fel de Kondrashkins. Aveau pielea palidă cu o tentă de verde şi aproape lipsiţi de păr. Arătau ca oamenii şi erau nevoiţi să îşi decoloreze pielea şi să poarte peruci. Au fost periodic implicaţi în acoperirea de proiecte încă din 1940.

Rep.: Unde a fost localizat (şters)?

M: în statul New York, la Farmindale. Deer Park şi Long Island. Au existat 8 proiecte care aveau de-a face cu dezvoltarea de arme împotriva extraterestrilor. în 1989. grupul Orion (de extraterestri) a descoperit asta şi a distrus proiectele.

Rep.: Ce alte cercetări se mai fac în Long Island?

M: Cercetări cu arme scalare, precum cele care au distrus Challanger.

Rep.: Credeam că Challanger a fost distrus de ruşi care au folosit arme scalare…

M: Nu. Nu ruşii au făcut asta. Ciudăţenia cu acest incident. în ceea ce îi priveşte pe ruşi. a fost că aceştia şi-au dus navele cam la vreo 150 de mile în larg înainte să aibă loc. Nu ei au fost cauza directă, ci arma scalară pe care încercau să o pună pe orbită şi să o testeze. A acumulat o încărcătură. în timp ce Challanger se ridica în atmosferă, şi s-a activat de la sine. Asta a distrus Challanger. Se prea poate să fi fost şi deliberat gestul.

Rep.: Care a fost puterea supremă din spatele Proiectului Phoenix şi al controlării minţii?

M: în ultimă instanţă, întregul joc este manipulat de grupul extraterestru Orion. Se aştepta ca aceştia să folosească controlul minţii pentru a prelua puterea asupra populaţiei în anii ’90. nu mai târziu de 1994-1995.

Au făcut şi experimente genetice în care alterau sperma umană şi ovule până în punctul în care embrionii aveau să fie hibrizi cu noi caracteristici. Oamenii se vor înmulţi şi vor crea copii cu gene extraterestre. Ăsta este următorul pas după scenariile cu răpiri. Se mai întâmplă şi alte chestiuni cu rasa umană.

Incă din 1947. au existat componente ale celei de-a 6-a rase extraterestre care s-au reîncarnat pe Pământ. A 5-a rasă au fost Arienii. în cea de-a 6-a rasă se nasc oameni 100% telepaţi – Guvernul Secret şi grupul Orion văd asta ca o ameninţare. Ştiu de existenţa acestei trăsături încă din 1948.

Rep.: Care este situaţia actuală în privinţa extraterestrilor?

M: E cumva mixtă şi confuză. S-au întâmplat multe, peste tot în jurul planetei. în septembrie şi octombrie 1990 a existat un grup de extraterestri, dintr-o altă dimensiune, care a încercat să invadeze planeta. Au dezactivat toate generatoarele de timp O din toată ţara. FAA a fost afectată în mod special. Grupul a fost oprit de o altă specie extraterestră. Timp de ani şi ani. unele facţiuni din grupul Orion au depins de un inel de sateliţi extraterestri care susţinea funcţiile vitale. Aceste facţiuni au fost decimate în noiembrie 1990 de acelaşi grup.

Rep .: Există aşadar şi forţe luminoase în spaţiu care încearcă să echilibreze aceste activităţi malefice ale grupului Orion?

M: Da. Nu vă pot însă da detalii despre identitatea lor.

 

Interviu realizat de Commander X @ Jurnalul Conspiratiei

Comments

comments