Home / Conspiratii Mondiale / Personalitati / Papa Ioan Paul II

Papa Ioan Paul II

 

Papa loan Paul IILa 13 mai 1981, Papa Ioan Paul II a fost împuşcat şi a trecut foarte aproape de moarte după atentatul care a avut loc în piaţa San Pietro.

Mulţi au acceptat că această faptă i-a aparţinut unui nebun numit Mehmet Aii Agca. Chiar şi la acea vreme, autorităţile italiene au sugerat că evenimentul ar putea face parte dintr-o conspiraţie mai amplă, dar aceste avertismente au fost, în mare măsură, ignorate. Presa occidentală afirmă că ar fi fost posibil ca Mehmet Aii Agca să fi fost, de fapt, doar un pion într-o conspiraţie a fundamentaliştilor islamici turci de extremă dreaptă, dar nu s-a mers mai departe.

Acuzaţiile s-au îndreptat şi spre KGB, care operase prin facţiunile secrete ale regimurilor comuniste din Bulgaria şi prin intermediul mafiei turce. Se zvoneşte că Agca evadase dintr-o închisoare din Turcia şi, după ce i se asi­gurase o pregătire complexă şi un plan amănunţit pentru asasinat, a adop­tat masca extremismului de dreapta pentru a ascunde adevăratele motive ale asasinatului.


Poate că tentativa de a-1 ucide pe papă a eşuat, dar e posibil să fi existat şi un alt scop în spatele acestui atentat. Poate că toată povestea a fost o dublă cacealma deşteaptă. în fond, ce mijloc mai bun de a instiga publicul împo­triva extremismului de dreapta şi „fundamentalismului“ religios? Nimeni nu a suspectat nici o clipă rolul comuniştilor.

Această perspectivă naşte îndoiala că activităţile neonaziste care au bântuit Germania pentru mai bine de o jumătate de secol ar fi, într-adevăr, executate de facţiuni de extremă dreaptă. De asemenea, se naşte întrebarea dacă nu cumva, o dată în plus, comuniştii sunt cei care se află în spatele unei serii de evenimente care au inclus etalarea svasticii, homofobia militantă şi prejudecăţile rasiale, aşa cum cred unii dintre cei care se îndoiesc. Informaţii scăpate accidental de către Partidul Comunist sovietic au dezvăluit că unul dintre scopurile sale principale a fost cel de a instiga emoţiile publicului îm­potriva a tot ceea ce era considerat de dreapta. Simpatizanţii lui Hitler repre­zentau un exemplu evident, dar alte facţiuni de dreapta cuprindeau creştini, liberali şi, de fapt, pe oricine nu era comunist.

Comments

comments