Home / Conspiratii Mondiale / Personalitati / Papa Ioan Paul I

Papa Ioan Paul I

 

Papa loan Paul IPapa Ioan Paul I a murit în condiţii misterioase după doar 33 de zile de la alegerea sa. Cine s-a aflat în spatele morţii premature a nou­lui papă?

Pentru a aprecia posibilele cauze care ar fi putut produce decesul lui Papa Ioan Paul I e necesar să vorbim despre conflictele religioase care au avut loc în secolul al XIX-lea, când Bisericii Catolice i-au fost răpite puterile în urma Revoluţiei naţionale italiene din 1848. Papa Pius IX, aflat la acea vreme în fruntea Bisericii Catolice, a compensat pentru această pierdere de teritorii pământeşti şi de putere poruncind Conciliului de la Vatican să promulge doctrina infailibilităţii absolute papale. în urma acestui decret, a reuşit să preia controlul asupra finanţelor Bisericii Catolice şi oraşului Vatican pen­tru a le folosi în beneficiu propriu, plasându-se pe el şi biserica sa într-un punct unde legea sau taxele nu îi mai puteau atinge şi permiţând ca banii să fie investiţi în scheme obscure, clandestine, din lumea întreagă. Membrii conservatori ai bisericii au fost încântaţi, dar facţiunile mai liberale au fost îngrozite de situaţie.

Conservatorii şi membrii cu tendinţe reformatoare au ajuns în impas de mai multe ori, sub conducerea a diverşi papi, unii năzuind la o reformare a ierarhiei de la Vatican, iar alţii dorindu-şi cu disperare să păstreze ceea ce considerau a fi perioada glorioasă a libertăţii papale absolute asigurată de statutul său intangibil.

Atitudinea modestă şi retrasă a lui Papa Ioan Paul I le-a plăcut conservato­rilor, care îl considerau un candidat perfect, pentru că l-ar fi putut controla eficient. Cu toate acestea, după ce a fost ales în august 1978, noul papă a început să manifeste o charismă ce fusese ascunsă în spatele rezervei sale de altădată. S-a dedicat în întregime revoluţionării instituţiei papale şi efor­turilor de a o readuce la originile sale spirituale. A refuzat să se lase atras în ritualul lipsit de conţinut al predecesorilor ^ăi şi să citească la conferinţele de presă comunicatele dictate de conservatori. Facţiunile conservatoare au început să-şi piardă speranţa, în special după ce papa a început să dea dovadă de înţelegere şi toleranţă faţă de contracepţie. Picătura care a umplut paha­rul a fost atunci când proaspăt-alesul papă a început să cerceteze afacerile Băncii Vaticanului.

Dând la iveală o întreagă reţea de corupţie în care era implicată Mafia, cazuri de mită şi extorcare de bani, Ioan Paul l-a chemat în biroul său pe cardinalul Villot, liderul puternicei şi conservatoarei Curii, pentru a discu­ta despre anumite schimbări pe care intenţiona să le efectueze. Mai mulţi oameni urmau să fie obligaţi să „demisioneze“, iar printre aceştia se aflau guvernatorul Băncii Vaticanului şi mai mulţi membri ai Curiei, inclusiv Villot însuşi. Mai mult, papa i-a spus lui Villot că avea să convoace şi o întâlnire cu o delegaţie americană, pentru a discuta o reconsiderare a poziţiei Bisericii faţă de mijloacele contraceptive.


Până la ora la care s-a retras peste noapte, în seara zilei de 28 septembrie 1978, luând cu el documentele care aveau să dezvăluie legăturile Vaticanului cu Mafia, papa îşi făcuse mai mulţi duşmani ca niciodată. Iar când mena­jera a încercat să-l trezească devreme a doua zi dimineaţă, nu a primit nici un răspuns. Revenind ceva mai târziu, l-a găsit pe papă aşezat în pat, cu o expresie senină pe chip, încă strângând în mâini acele hârtii. Lângă el se afla o sticluţă cu medicamente pentru hipertensiune arterială, căci îi fusese rău. Prima persoană la care s-a gândit să apeleze a fost Villot. Villot a che­mat imediat doctorul. După ce a făcut acest lucru, s-a grăbit să se întoarcă în camera papei şi a luat sticluţa de medicamente, împreună cu preţioasele documente. De atunci, acele obiecte nu au mai fost văzute niciodată.

în plus faţă de aceste circumstanţe suspecte, există şi alte teorii privind moartea papei. Una dintre ele afirmă că Banca Vaticanului, care deţinuse acţiuni la Banco Ambrosiano, intrată în faliment, pierduse până la un sfert de miliard de dolari în acel incident şi se implicase în relaţii cu o lojă masonică secretă şi suspectă, Propaganda Due. P2, aşa cum era cunoscută această organizaţie, avea legături cu banca falimentară şi fusese implicată în deturna­rea foarte suspectă a unor fonduri din SUA către diverse grupuri pe care le susţinea în lumea întreagă. Deoarece erau un grup extrem de conservator şi, probabil, nu voiau ca papa să descopere şi alte tranzacţii ilicite între ei şi Banca Vaticanului, aveau un motiv temeinic pentru a dori ca papa să fie eliminat, punând capăt anchetelor sale şi conducerii în spirit liberal.

Nici până în prezent nu există un certificat public de deces al papei. Deşi legea italiană impune să se scurgă cel puţin 24 de ore până la îmbălsămarea unui cadavru, Villot s-a asigurat că papa a fost îmbălsămat în termen de 12 ore. Şi cu toate că procedura de îmbălsămare presupune îndepărtarea sângelui şi a organelor interne, cadavrul papei a fost lăsat aşa cum era. Prin urmare, nimeni nu a avut ocazia să verifice dacă papa fusese sau nu otrăvit.

Comments

comments