Oracolul din Delphi

 

oracolul-din-delphiOracolul din Delphi, numit şi Pythia, ne duce cu gândul la imagini întunecoase şi ceţoase şi, mai ales, la profunda înţelegere şi cunoaştere a oamenilor. Oracolul din Delphi se află pe versanţii muntelui Parnas din Grecia, iar oraşul, numit în trecut Kastri, se afla deasupra ruinelor unui complex sacru şi a fost mutat în anii 1890, când au început excavaţiile arheo­logice sistematice în zona ruinelor.

Conform mitologiei greceşti, Zeus a trimis doi vulturi, unul spre est şi unul spre vest, care să găsească centrul pământului. Când aceştia s-au întâl­nit la Delphi, s-a aflat astfel că acela era punctul central. Omphalos este o piatră de formă conică care, în trecut, fusese aşezată în faţa templului pentru a marca „buricul“ pământului.

Pe la 1500 î.Hr. zona a fost colonizată de micenieni, care au păstrat altarul închinat zeiţei Geea, zeiţa Pământului. Până la acea vreme, femeile înţelepte din Delphi deveniseră deja faimoase. Altarul a cunoscut prospe­ritatea încă 500 de ani, până când Apollo a coborât din nord şi l-a ucis pe Python, care păzise altarul mamei sale. Apollo a revendicat pentru el însuşi altarul şi, după ce s-a descotorosit de sibilele Geei, şi-a instalat propriile oracole.


Cu secole înainte de naşterea lui Hristos, călătorii plini de credinţă străbăteau drumul până la Oracolul din Delphi. Oraşele considerau aceste pelerinaje drept o prioritate absolută şi făceau donaţii generoase pentru a contribui la finanţarea lor. Timp de peste şase secole, până când altarul a fost distrus de către împăratul roman creştin Arcadius în 398 d.Hr., Oracolul din Delphi a fost centrul lumii spirituale.

Dar era acest lucru o ameninţare la adresa altor religii? în climatul patri­arhal al acelor vremuri, puteau oamenii să accepte ideea venerării unei zeiţe? Se putea crede că o zeiţă avea capacitatea de a reprezenta tot ceea ce însem­na înţelepciune? Şarpele era un simbol puternic al zeiţei şi, mii de ani, a fost foarte respectat. Dar, în cele din urmă, religiile care au urmat s-au folosit de şarpe pentru a simboliza ispita, deci ceva rău prin definiţie. Povestea biblică a şarpelui din Grădina Edenului este un exemplu evident. E posibil oare ca acel episod să fi fost conceput pentru a-i descuraja pe oameni să urmeze sfaturile unei religii mai vechi şi ale profeţilor ei? E o teorie care nu poate fi demonstrată sau infirmată vreodată, dar care este, cu siguranţă, plauzibilă. Date fiind puterea şi influenţa Oracolul din Delphi, ar fi reprezentat, în mod sigur, o ameninţare pentru religiile care au apărut mai târziu

Comments

comments