Home / Conspiratii Mondiale / Altele / Oceanul de sub Ocean

Oceanul de sub Ocean

 

oceanIn rândul celor mai fascinante subiecte ale Culturii Teoriei Conspiraţiei unul din primele locuri îl ocupă enigmele legate de strania şi bizara Lume Subterană. Lumea Subterană este o prezenţă cotidiană a vieţii noastre încă de la apariţia lui homo sapiens pe Terra. Numai că anumite cutume şi tabuuri au făcut-o să treacă de secole neobservată, să pară ireală, fantastică, la fel ca şi cum n-ar exista cu adevărat…

Şi asta pentru simplul fapt că această lume este mai veche, mult mai “bătrână” ca a noastră… Dacă nu ne speriem, s-ar putea să aflăm că, de fapt, la început a fost Lumea Subterană… Dar să o luăm încet si cu răbdare!

Exemplul clasic este cel care se dă vizând o ipotetică călătorie pe apă de la New York la Los Angeles… Adică să trecem din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific folosind apa. Deci cum am putea ajunge!? Veţi răspunde cu toţii că nu există decât trei posibilităţi!

Asta dacă nu vă gândiţi la Jules Verne şi celebra sa lucrare „Călătorie spre centrul Pământului”… Deci aceste trei căi ar fi:

1.    Prin Canalul Panama;
2.    Ocolind pe la Capul Horn prin Sudul Americii de Sud;
3.    Trecând pe sub gheaţă pe la Polul Nord şi mai departe prin Strâmtoarea Bering spre Oceanul Pacific; Şi cam atât!

Ei bine, aflaţi că mai este o posibilitate şi anume trecând cu un submarin prin canalele subterane acvatice de sub America de Nord!

Deci o călătorie Miami Beach-Long Beach este floare la ureche… Aceste canale sunt atât de largi încât

permit trecerea a două submarine din clasa Trident în contrasens unul pe lângă celălalt! Cu greu s-a aflat că aceste canele subterane acvatice au fost studiate şi explorate zeci de ani (chiar cu pierderi mari umane şi pierderi materiale uriaşe, inclusiv submersibile de diverse tipuri) pentru a fi cartograhate, în prezent ele devenind căi sigure şi…rutinate! Dar oficial nu se recunoaşte absolut nimic de către Guvernul SUA sau US Navy ce le exploatează şi păzeşte…

Totuşi să nu uităm că secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenţa unei reţele întinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. Pe lângă grote şi peşteri create de natură, peste tot în lume s-au descoperit diverse canale şi tuneluri subterane construite, spun oamenii de ştiinţă, de civilizaţii antice sau de alte civilizaţii premergătoare celei umane; spaţii, adesea gigantice, ai caror pereţi au fost trataţi pentru conservare prin metode şi tehnologii necunoscute în ziua de azi.

LACUL FARA FUND SI LEGATURILE LUI SUBTERANE

Sergheevka este un cătun uitat de lume din regiunea Moscova. Când şi când, în atenţia publicului apar tot soiul de evenimente stranii ce se petrec în jurul lacului din apropiere. Se spune că acesta, denumit sugestiv Bezdonîi (Fără fund), este conectat cu oceanele, adâncimea , lui fiind necunoscută. Până şi pe hărţile militare, profunzimea lui nu este clar stabilită, fiind doar aproximată între 150 şi 200 de metri. Lacul apare menţionat şi în scrierile poetului rus Alexandr Blok, în care un pădurar din zonă povesteşte că această apă este legată prin canale tainice cu marile oceane ale planetei. Legenda spune că pe malurile lui,

de-a lungul anilor, s-au făcut descoperiri misterioase ale unor epave de mult dispărute în vâltoarea oceanelor lumii, în anul 2003, la suprafaţa apei a apărut, nu se ştie de unde, o vestă de salvare cu însemnele marinei militare americane. După cercetările realizate de autorităţile locale, s-a constatat că vesta aparţinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugătorul USS Cole. In           octombrie 2000,în portul Aden, din Yemen, s-a declanşat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. în urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat dispărut, iar trupul său nu a fost găsit niciodată.

Dar cum a putut ajunge după trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian într-un lăcuşor pierdut din Rusia Centrală, la 4.000 km distanţă?! Care a fost traseul ei? Oare legendele lacului fără fund sunt reale? Oare există asemenea căi subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei?

ANALIZA PASAJELOR SUBTERANE INTERCONTINENTALE

încă din anii ’70, în Rusia a apărut în paralel cu speologia o altă ramură de cercetare, care studiază tunelurile, pasajele, grotele subterane create altfel decât de natură: structuri artificiale. Această ştiinţă se numeşte spelestologie, iar termenul a apărut pentru prima dată în Georgia, într-un studiu dedicat Mănăstirii Vardzia, construită într-o peşteră. Cea mai activă grupare de spelestoîogie, înfiinţată în 1983, este „Mişcarea spelestologică din Leningrad” (abreviat în limba rusă, LSP). în ultimii ani, cercetările ce ţin de această disciplină s-au intensificat, iar savanţii ruşi analizează tot mai atent ipoteza existenţei unor pasaje subterane intercontinentale.


Tunelurile subterane şi peşterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atât atenţia oamenilor de ştiinţă, cât şi pe a celor pasionaţi de mistere. Poate pentru că în întuneric se ascund enigme de nepătruns sau pentru simplul fapt că acestea se deschid şi acced către centrul Pământului. Pe această temă s-au scris o mulţime de cărţi şi poveşti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au îmbogăţit şi mai mult imaginaţia oamenilor.

Cert este că acestea există peste tot în lume, fie că vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt sau de canalele subterane săpate dedesubtul Mexicului.

Arheologii şi oamenii de ştiinţă au început să îşi pună tot mai des întrebarea dacă nu cumva aceste reţele subterane au fost cândva conectate între ele.

Lungimea lor nu a putut fi determinată precis, pierzându-se într-un nesfârşit labirint în interiorul pământului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul că ele au fost construite în aceeaşi perioadă. Şi totuşi: când şi cine le-a creat şi în ce scop?

O TEHNOLOGIE NECUNOSCUTĂ, MECANISME DE NEÎNŢELES

In condiţiile declanşării Războiului Rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate în Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevăzut cu cale ferată, între insula Sahalin şi Rusia. Dar în 1953, conducătorul suprem moare şi proiectul este abandonat.

După destrămarea imperiului sovietic, planul strict secret a fost dat publicităţii şi, în 1991, L.C. Berman, doctor în ştiinţe fizico-mecanice, o specialistă care lucrase ani de zile în acest tunel, a făcut dezvăluiri senzaţionale. Ea a mărturisit că, de fapt, tunelul fusese săpat încă din timpuri imemoriale, posibil de către o altă civilizaţie, şi că proiectanţii ruşi îl descoperiseră întâmplător. Tunelul fusese trasat şi construit ţinând cont de geologia dificilă a solului de sub fundul apelor. Pereţii săi erau foarte netezi, acoperiţi cu un material care seamănă a lavă vulcanică.

Toţi cercetători ruşi au fost însă de acord că acel material nu era unul creat de natură. în urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia că asupra pereţilor se acţionase simultan termic şi mecanic, iar rezultatul fusese această crustă, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistentă.

Conform afirmaţiilor doctorului Berman, nici măcar tehnologia modernă nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare. Totodată, ea a amintit despre găsirea unor obiecte stranii în tunel, a unor mecanisme de neînţeles, instrumente şi echipamente necunoscute, şi chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat        după abandonarea acestui gigantic şi ambiţios proiect, serviciile secrete          sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care în decursul deceniilor „s-au pierdut”. Straniu este că afirmaţiile doctorului Berman vin în sprijinul teoriei spelestologului rus Anton Anfilov. Cercetătorul afirmă că Rusia ar fi fost sau poate încă este conectată prin tuneluri subterane cu Orientul îndepărtat. Tunelul doctorului Berman duce prin insula Sahalin în Japonia.

O POPULAŢIE CU ORIGINI ORIENTALE

Rapoartele arheologice atestă faptul că şi pe continentul american s-au descoperit multe tuneluri antice. în 1909, ziarul „Phoenix Gazette”, din Arizona, a scos la iveală o poveste fascinantă, intitulată „Explorări sub marele Canion”.

Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, în timpul expediţiei sale în Marele Canion, a făcut o descoperire uluitoare: un întreg oraş subteran, cu o reţea de tuneluri, în care s-au găsit dovezi ce indică faptul că civilizaţiile antice au migrat în America din Orient prin aceste căi subpământene.

Cercetătorul a demonstrat, aparent convingător, că populaţia care locuia în aceste caverne misterioase, adânc săpate în stâncă, era de origine orientală, posibil din Egipt. în publicaţie se relatează că echipa coordonată de Kincaid a descoperit o cameră gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, „ca spiţele unei roţi”.

De aici au scos la iveală arme şi diverse instrumente din cupru care, în mod straniu, nu au putut fi atribuite populaţiilor originare din America, şi mai multe tăbliţe gravate cu semne şi simboluri ce semănau cu hieroglifele egiptene. în articol se povesteşte că echipa lui Kincaid ar fi găsit în tuneluri şi o criptă în care erau depuse mai multe mumii ale unor bărbaţi adulţi. „Mormântul sau cripta în care au fost descoperite mumiile este una dintre cele mai mari camere din oraşul subteran. în pereţii camerei din oraşul subteran erau săpate un fel de nişe, fiecare adăpostind o singură mumie. Alături de oseminte, în cavităţi s-au găsit şi cupe de cupru şi bucăţi de săbii. Unele mumii erau acoperite cu lut, şi toate erau învelite într-un material din scoarţă de copac”.

About The Author

Dr. Emil Strainu @ Jurnalul Conspiratiei
Ufolog, autor, general

Comments

comments