Home / Conspiratii Mondiale / Personalitati / Martin Luther King

Martin Luther King

 

Martin Luther KingCând Martin Luther King a fost asasinat prin împuşcare în Memphis, la 4 aprilie 1968, evenimentul a declanşat indignare şi un val de tulburări care a cuprins întreaga ţară, implicând peste o sută de oraşe din toate colţurile SUA. Două luni mai târziu, puşcăriaşul evadat James Earl Ray, căruia îi fusese atribuită crima după ce poliţia descoperise am­prentele acestuia pe o carabină găsită lângă locul faptei, a fost prins pe ae­roportul Eleathrow din Londra, după ce încercase să fugă din SUA cu un paşaport fals. A fost extrădat în SUA şi a recunoscut asasinarea lui Martin Luther King.

Dar cum ar fi putut un hoţ evident mărunt şi neexperimentat (cariera sa infracţională cuprindea, în special, tâlhărirea unor taximetrişti sau jefuirea unor mici magazine stradale, pentru care era mai mereu prins) să plănuiască o crimă atât de complicată precum asasinarea unei persoane foarte cunoscute şi să-şi croiască drum până la Londra, prin Atlanta, Toronto şi Portugalia? Cum şi-ar fi permis cheltuielile de călătorie sau, cu atât mai mult, cum ar fi putut plănui dinainte complexul plan de evadare? Anchetatorii numiţi de Congres au estimat că Ray a cheltuit cel puţin 9607 $ între momentul când a evadat din închisoare şi cel în care a fost arestat în Londra, sumă care este echivalentă, în monedă actuală, cu aproximativ 40 000 $. Şi cum ar fi putut să conceapă un plan atât de elaborat, dar să fie atât de neglijent încât să lase arma crimei la locul faptei, purtând amprentele sale?

Cu câteva zile înainte de a pleda vinovat, Ray exprima unele temeri într-o scrisoare către avocatul său, Percy Foreman: „Cu această pledoarie de vino­văţie, mi se pare că îmi asum toată vina, ceea ce nu mă deranjează“. într-un alt paragraf, Ray scria: „Din cauza prostiei mele am ajuns în situaţia asta“. Chirurgul plastician din Memphis, doctorul McCarthy DeMere, medicul lui Ray din închisoare, a declarat în faţa Congresului în 1978 că îl întrebase odată pe Ray, „Chiar ai făcut asta?“ Iar Ray a răspuns, „Ei bine, hai să spu­nem aşa: nu am făcut-o de unul singur“. Ray şi-a schimbat declaraţia pri­vind pledoaria de vinovăţie la doar câteva zile după ce o făcuse, afirmând că fusese convins să execute crima. A fost pus să facă asta, a spus el, de către un bărbat misterios numit „Raoul“, care îl recrutate pe Ray într-o afacere de contrabandă.

La începutul anului 1996, o femeie pe nume Glenda Grabow a ieşit în public pretinzând că purta povara unui secret de ani întregi. îl cunoştea pe Raoul. Declaraţiile ei sunt detaliate într-o carte a doctorului William F. Pepper, care a dat de urma acestui bărbat şi a afirmat că acest evaziv Raoul locuieşte, în prezent, în partea de nord-est a SUA. Dar este originar din Portugalia, una dintre destinaţiile lui Ray după asasinat, până să fie arestat. „Raoul“ era un contrabandist de arme, a spus Grabow, iar ea pretinde că l-a văzut descărcând şi asamblând ilegal arme. Ray a afirmat că executa operaţiuni de contrabandă cu arme de foc în Canada şi Mexic pentru Raoul.


Avocatul lui Ray a susţinut că guvernul SUA a fost implicat în conspiraţia care urmărea asasinarea lui Martin Luther King. Preşedintele Hoover vorbise deschis despre neîncrederea sa faţă de King, pe care îl acuza că are legături cu comuniştii şi pe care îl numea „cel mai celebru mincinos din ţară“ – dar e acesta un motiv suficient pentru a dori să scape de un personaj popular? FBI-ul avea şi el o părere proastă despre Martin Luther King, descriindu-1 drept „cel mai periculos şi eficient lider de culoare din ţară“ şi acuzându-1 că este consiliat de comunişti.

Cei care cred că a existat o conspiraţie în spatele morţii lui Martin Luther King afirmă că Ray a fost folosit drept ţap ispăşitor. A pledat vinovat deoarece era ameninţat de pedeapsa cu moartea – dacă ar fi pledat nevinovat şi ar fi fost găsit vinovat, ar fi fost condamnat la moarte – iar unii s-au întrebat dacă ar fi mărturisit uciderea lui King în cazul în care lucrurile ar fi stat altfel. A solici­tat ca procesul să fie rejudecat până în 1998, anul morţii sale, iar solicitarea sa a fost susţinută de fiul lui Martin Luther King, Dexter.

în cadrul unui proces intentat în 1999 de către familia King împotriva lui Loyd Jowers, care deţinea un restaurant în apropierea locului unde fusese ucis Martin Luther King, Jowers a recunoscut că primise 100 000 $ pentru a aranja moartea lui Martin Luther King, iar un juriu din Memphis l-a găsit vinovat de organizarea asasinatu­lui şi a concluzionat că fuseseră implicate şi „agenţii guvernamentale“. Deşi o anchetă guvernamentală a stabilit în 2000 că nu existau suficiente probe privind implicarea CIA sau FBI, există câteva alte detalii deconcertante care par să contrazică acest lucru. Se zvoneşte că un pompier martor la asasinat a declarat poliţiei care sosea la faţa locului că împuşcătura venise dinspre un alt grup de tufişuri decât cel luat în calcul iniţial de poliţie, dar fusese igno­rat. O femeie care a fost şi ea martoră la scenă a declarat că, imediat după ce a fost tras focul de armă, a văzut un bărbat fugind şi plecând cu maşina, fără ca poliţia să încerce să împiedice fuga sa. Cine era acest bărbat misterios şi de ce insistă poliţia atât de mult că focul de armă a venit dintr-un anumit loc, deşi martorii au declarat altceva? Acţionau sub comanda unor superiori care aveau interesul de a face scăpat un asasin plătit de guvern? Sau este acest complot şi mai complicat?

Deoarece aproape toate persoanele despre care se crede că au fost impli­cate în moartea lui Martin Luther King au murit, pare puţin probabil să se ajungă vreodată la un răspuns definitiv.

Comments

comments