Home / Conspiratii Mondiale / Altele / Luna, vinovata de soarta Atlantidei?

Luna, vinovata de soarta Atlantidei?

 

luna-atlantidaLuna a fost singura planetă independentă capturată acum 12.000 de ani. Procesul captării a fost însoţit de un flux enorm, care a scufundat Atlantida; amintirea acestui potop a fost păstrată în numeroase legende, iar spargerea satelitului care a precedat apariţia Lunii (pe care Horbinger o numeşte Luna Terţiară) s-a păstrat şi ea în amintirea oamenilor, ducând la legende despre bătăliile zeilor din cerşi despre Götterdämmerung (Amurgul Zeilor).

Dacă mai adăugăm la toate acestea că meteoriţii nu sunt ceea ce cred astronomii, ci blocuri de gheaţă trecând pe lângă Pământ şi strălucind în lumina Soarelui, vom avea o „explicaţie” a absolut oricărui fenomen, o „imagine gigantică, monolitică şi de sine stătătoare asupra lumii”, o imagine „horbingeriană”, am adăuga noi.

După Primul Război Mondial, Horbinger a aşteptat plin de speranţe, timp de câţiva ani, gloria care trebuia să-i vină. Văzând că aceasta întârzie, a început să facă şi alte demersuri.

Editura Voigtlander din Leipzig a sesizat o mină de aur potenţială şi a publicat zeci de broşuri, precum şi şapte volume legate, scrise într-un stil popular, reeditând lucrarea originală, ca şi o revistă lunară cu titlul „Cheia evenimentelor mondiale”.

Intre timp, termenul greco-roman de „Glacial- Kosmogonie” a fost înlocuit cu germanul „Welteislehre”, abreviat oficial în Wel, biroul lui Horbinger devenind „Biroul Wel”.


Au fost organizate mitinguri şi conferinţe publice în care Horbinger declara deschis că, deoarece oamenii de ştiinţă profesionişti îi respingeau, din invidie, teoria, acceptarea acesteia de către universităţi trebuia să se producă sub presiunea opiniei publice.

Aceasta a existat, desigur. Datorită agresivităţii adepţilor, care nu ezitau să acopere zidurile cu afişe, să distribuie manifeste, să producă dezordine în timpul conferinţelor şi adunărilor astronomilor sau chiar să molesteze profesori şi, în general, persoane care nu împărtăşeau doctrina lui Horbinger (manifestări asemănătoare celor ale trupelor SS), în foarte scurt timp s-a ajuns până acolo încât nimeni nu-şi mai putea găsi un loc de muncă până când respectiva persoană nu semna o declaraţie care cuprindea următoarea frază: „Jur să am încredere în teoria gheţurilor veşnice.”

Directorul Observatorului din Treptow, de lângă Berlin – o instituţie de popularizare de tipul Observatorului Griffith din Los Angeles sau cel al Observatorului Amiral Ursu din Bucureşti -, declara că îşi pierde mai mult de jumătate din timpul liber răspunzând la scrisorile ce se refereau la aceste probleme.

Prin 1930, „carnavalul”, cum numeau această mişcare „oamenii de ştiinţă reacţionari”, a devenit echivalentul unui partid politic şi au început flirturi discrete cu partidul naţional- socialist al lui Adolf Hitler, aflat în ascensiune.

Comments

comments