Home / Conspiratii Mondiale / Controlul lumii / Impozitul pe venit şi Donald Duck

Impozitul pe venit şi Donald Duck

 

impozitul pe venitAni la rând, Statele Unite Ale Americii au întruchipat idealul democraţiei autentice, finanţându-şi serviciile publice din încasările aduse de impozitul pe venit. Dar acest ideal democratic nu a funcţionat decât până la un punct, pentru că patriotismul nu se afla în fruntea listei de priorităţi pentru majoritatea oamenilor. Când a fost vorba de finanţarea efortului public pentru cel de-Al Doilea Război Mondial, doar 11% dintre americani îl plăteau şi a devenit clar că nu era suficient pentru guvern să se mizeze pe bunăvoinţa oamenilor. Henry Morgenthau, la acea vreme secretar al Trezoreriei, l-a contactat pe Walt Disney şi i-a cerut să „îl ajute să-i convingă pe oameni să plătească impozitul pe venit“.

Filmul pe care l-a produs Walt Disney avea o poveste destul de simplă, cu tonuri alegorice evidente. Incepea cu Donald Duck, întruchiparea perfectă a patriotismului care, însă, ezita să plătească impozite pe venit. Filmul con­tinua cu Donald căruia i se explica modul în care plata impozitului pe venit va ajuta ţara să câştige războiul. Schimbându-şi complet atitudinea, Donald începe imediat să-şi completeze formularele de returnare a impozitului pe venit, devenind atât de entuziast în legătură cu plata acestui impozit încât aleargă din California la Washington pentru a-şi depune personal formu­larul. Filmul a fost lansat în cinematografe, iar vizionarea era gratuită pen­tru toată lumea. Departamentul de Trezorerie estima că aproximativ 60 de milioane de americani au văzut filmul, iar un sondaj Gallup a indicat că plata voluntară a impozitului pe profit a crescut cu 37%.


Până aici, totul bine. Dar unii adepţi ai teoriilor conspiraţii au mari suspi­ciuni legate de Walt Disney. A făcut el parte dintr-un complot al guvernului de a introduce pe furiş plata obligatorie a impozitului pe venit? Incurajându-i pe cetăţeni să plătească de bunăvoie impozitul pe venit, autorităţile puteau să-i obişnuiască pe oameni cu ideea de a ceda o parte din câştigurile lor – iar această obişnuinţă i-ar fi permis guvernului să adopte o lege prin care să im­pună obligativitatea plăţii fără a întâmpina mari obiecţii.

Filmele Disney au continuat pe toată durata războiului, atingând, se crede, corzile patriotice din sufletul celor care mergeau la cinematograf. Folosindu-se de personajul îndrăgit al lui Donald Duck pentru a face apel la conştiinţa aces­tora, în tot acest timp se spune că i-ar fi manipulat pe oameni pentru a accepta planurile guvernului de a-şi tăia o felie din veniturile tuturor.

Comments

comments