Giulgiul din Torino

 

torrinoExpunerea in public a uneia dintre cele mai controversate relicve din istorie a fost îndelung dezbătută. Ştim că pânza de in de mari dimensiuni pe care este imprimată imaginea corpului unui om, numită Giulgiul din Torino, are o vechime estimată la cel puţin câteva sute de ani, iar unii pretind că este veche chiar de două mii de ani. Bărbatul cu barbă şi păr lung din imagine pare să fi suferit răni provocate de răstignire şi, în mod cert, sugerează o asemănare cu trupul lui Iisus. Are semne de-a latul frunţii, provocate, se presupune, de coroana de spini, răni produse prin biciuire şi chiar o rană în partea dreaptă a pieptului. Iar pânza pare pătată cu sânge.

Ceea ce trezeşte suspiciunile experţilor este felul în care a ajuns imag­inea bărbatului să fie imprimată pe giulgiu. Pare similar cu un negativ foto­grafic, dar aşa ceva ar fi fost o realizare cu totul remarcabilă, dacă nu chiar imposibilă, în urmă cu 2000 de ani, ba chiar şi cu 1000 de ani. Una dintre teorii susţine că Leonardo da Vinci avea cunoştinţele tehnologice necesare pentru a crea o imagine fotografică şi că, de fapt, imaginea de pe giulgiu este un autoportret fotografic al lui Leonardo însuşi.

Un om de ştiinţă a propus teoria conform căreia imaginea ar fi, de fapt, o pictură, afirmând că a găsit urme de vopsea pe material. Insă argumentele care demontează această teorie sugerează că este posibil ca vopseaua să se fi luat de pe picturile care au fost acoperite cu acest giulgiu în încercarea de a le sfinţi. Iar alţii au infirmat această idee, susţinând că nu au găsit urme de pensulă pe giulgiu.

O dovadă care ar indica falsitatea giulgiului este că rănile făcute de cuie apar în palme, după cum se credea în mod tradiţional că fusese răstignit Iisus. însă dovezile istorice legate de răstigniri demonstrează că acest lucru nu ar fi fost fizic posibil: un cui bătut în palmă nu ar fi putut susţine greu­tatea corpului – ar fi sfâşiat oasele şi muşchii. Răstignirea era posibilă doar dacă pironul era trecut prin încheietura mâinii, a cărei structură osoasă era suficient de puternică. Dacă giulgiul lui Iisus este un fals, s-a bazat pe tradiţie mai mult decât pe faptele ştiinţifice.


Chiar dacă este un fals bine realizat, originile giulgiului sunt misterioase. Presupunând că ar fi fost fabricat în Evul Mediu, drept cea mai importantă relicvă a creştinismului, precizia imaginii este uimitoare. Şi, oricum, nu se explică petele de sânge. Există o teorie conform căreia giulgiul nu este doar linţoliul în care ar fi fost învelit Iisus după crucificare, ci chiar Sfântul Graal. Un alt teoretician al conspiraţiilor sugerează că bărbatul din imaginea impri­mată nu este, de fapt, Iisus, ci unul dintre cavalerii templieri, unul dintre păzitorii legendari ai Graalului.

După ce a ajuns în Torino, giulgiul a fost de trei ori în pericol de a fi mistuit de foc. A treia oară, în dimineaţa zilei de 14 aprilie 1997, pompierii ajunşi la faţa locului au văzut flăcări şi fum ce se revărsau din partea supe­rioară a Catedralei din Torino şi a Capelei Guarini, care fusese construită pentru a adăposti giulgiul. Pompierul Mario Trematore, un adevărat erou, s-a folosit de un baros pentru a sparge sticla blindată care proteja relicva şi a dus-o într-un loc sigur.

Giulgiul a scăpat neatins, dar catedrala şi capela renascentistă, proiecta­tă de arhitectul Guarino Guarini, au suferit pagube importante. Raportul oficial indică o defecţiune electrică drept cauză a incendiului, dar o sursă neoficială a dezvăluit o conspiraţie anticatolică menită să distrugă giulgiul. Această ipoteză ar coincide cu o nouă perioadă de atacuri împotriva Bisericii Romano-Catolice, iniţiate de forţe reacţionare protestante. în mod cert, dis­trugerea giulgiului ar fi dat naştere la dezbinări pe scară largă în sânul comu­nităţilor romano-catolice din lumea întreagă. Haosul care ar fi urmat le-ar fi oferit facţiunilor rivale ocazia perfectă de a lansa un atac.

Biserica baptistă a respins oficial giulgiul, considerându-1 un fals. Baptiştii fac referire la cercetări ştiinţifice recente care încercau să dateze bucata de material. însă, deşi studiile arată că giulgiul ar putea data din Evul Mediu, nu au reuşit să stabilească o dată exactă, nici să explice imaginea care a atras faima giulgiului.

Comments

comments