Home / Conspiratii Mondiale / Altele / Eliberarea autorului atentatului de la Lockerbie

Eliberarea autorului atentatului de la Lockerbie

 

LockerbieLa 20 august 2009, Abdelbaset Alial-Megrahi, care fusese condamnat pentru că a pus la cale atentatul de la Lockerbie, a fost eliberat  dintr-o închisoare din Scoţia din motive umanitare, după ce petrecuse opt ani în închisoare. Suferind de cancer de prostată în stadiu final, i s-a per­mis să se întoarcă în Libia. Dar eliberarea sa a fost înconjurată de controverse şi de teorii ale conspiraţiei încă din clipa în care a fost anunţată.

Zborul Pan Am 103, care se îndrepta spre aeroportul John F. Kennedy din New York, a fost spulberat pe cer în seara zilei de 21 decembrie 1988, provocând moartea a 270 de oameni – 259 de pasageri şi membri ai echipa­jului şi 11 oameni de la sol – pentru că avionul s-a prăbuşit deasupra oraşului scoţian Lockerbie. Megrahi a fost găsit vinovat pentru atentat la 31 ianuarie 2001 şi condamnat la închisoare pe viaţă.

Mulţi cred că eliberarea sa nu a fost motivată de starea precară de sănă­tate sau pentru că s-ar fi convenit asupra unui schimb de prizonieri între Marea Britanie şi Libia, ci în urma unei tranzacţii cu petrol încheiată între cele două ţări. Rezervele de petrol ale Marii Britanii scăzuseră considerabil pe parcursul ultimului deceniu, iar ţara ajunsese să se bazeze tot mai mult pe importuri.

Este posibil oare ca această presupusă înţelegere cu Libia, ţară bogată în petrol, să fi fost pusă la cale pentru a reduce dependenţa Marii Britanii faţă de resursele naturale ale Arabiei Saudite şi Rusiei? O autonomie mai mare faţă de petrolul şi gazul rusesc ar fi o uşurare pentru administraţia de la Londra, având în vedere că guvernul rus s-a folosit tot mai mult de această dependenţă faţă de mărfurile ruseşti drept armă politică. Ucraina, printre alte ţări, s-a trezit că este ostatică a Rusiei în problema preţurilor la energie, umflate mult de ruşi. Protestele legate de obligativitatea de plată a dus la întreruperea furnizării. Un acord cu Libia ar fi redus eventualele temeri ale guvernului britanic de a nu fi surprins într-o situaţie similară.


Alţii cred că liderul Libiei, colonelul Gaddafi, a exploatat lipsa unui con­sens asupra cazului Megrahi între guvernul britanic şi parlamentul scoţian. Această indecizie, legată, în principal, de temeri privind opinia publică din ţară şi din străinătate, a fost o oportunitate pentru conducătorul libian, care era cât se poate de conştient de nevoia de petrol a Marii Britanii şi de dorinţa acesteia de a continua reabilitarea ţării în context internaţional.

Unele surse afirmă că Gaddafi ar fi avertizat guvernul Marii Britanii despre faptul că, dacă Megrahi murea în închisoare, acest lucru ar fi avut un impact catastrofal asupra relaţiei dintre cele două ţări. Reacţia furioasă a liderului libian faţă de Elveţia, după ce această ţară i-a aruncat în închisoare pe fiul său, Hannibal, şi pe soţia sa însărcinată, în Geneva, sub acuzaţia că şi-au bătut servitorii, în iulie 2008, ar fi convins autorităţile britanice că ame­ninţarea sa nu era nicidecum o vorbă în vânt. Deşi Hannibal şi soţia sa au petrecut doar două nopţi în spatele gratiilor, represaliile au fost rapide şi bru­tale. Elveţienii care locuiau în Libia au fost hăituiţi şi arestaţi sub acuzaţii false, au fost impuse sancţiuni comerciale, au fost suspendate zborurile elve­ţiene către Tripoli, ambasada Elveţiei din Tripoli s-a transformat într-un re­fugiu pentru elveţienii înspăimântaţi, din băncile elveţiene a fost retras un capital libanez în valoare estimată de 5 miliarde $, iar exporturile de petrol către Elveţia au fost reduse.

Comments

comments