Home / Conspiratii Mondiale / OZN / Dosarul OZN Sovietic – Cazul de la „Ora 4,10 fix”

Dosarul OZN Sovietic – Cazul de la „Ora 4,10 fix”

 

cazul-de-la-4-10-fixCursa nr. 8352 pe ruta Tbilisi – Rostov – Tallin, străbătută de avionul TU-134 A, era pilotată de un echipaj al Direcţiei Estoniene din Ministerul Aviaţiei Civile al URSS. Comandantul navei aeriene era Igor Alexeevici Cerkasin.

Dimineaţa zilei de 7 septembrie 1984 ora 4 şi 10 minute; până la Minsk mai erau 120 km. Cercetând cu privirea partea sa de cer, copilotul a observat, în dreapta sus, o stea mare, scânteietoare. Sau nu o stea – o pata mică, galbenă, de mărimea unei monede, alungită pe margini. Din mica pată galbenă s-a ivit o rază de lumină subţire, îndreptată vertical în jos, până la sol.

Raza s-a deschis, transformându-se într-un con strălucitor de lumină. Din acest moment, toţi au văzut ce se petrecea în dreapta avionului. S-a ivit un al doilea con, mai lung, dar mai puţin luminos decât primul, apoi – al treilea, larg şi foarte luminos.

Ce ar putea fi? S-a întrebat comandantul.

Toţi membrii echipajului au avut aceeaşi impresie – că un obiect necunoscut stă suspendat deasupra pământului, la circa 40-50 km. Copilotul a început să cerceteze rapid apariţia neobişnuită. Incredibil, dar pe pământul luminat de raza conică se distingea totul clar – casele, drumurile.

Cât de puternic trebuia să fie acest „proiector”?

Raza „proiectorului” s-a ridicat de pe pământ şi s-a fixat pe avion. Acum vedeau un punct alb, orbitor, înconjurat de cercuri colorate, concentrice. Comandantul încă mai ezita dacă să raporteze sau nu despre ceea ce se petrece. Dar s-a produs imediat ceva ce a pus capăt ezitărilor. Punctul alb s-a aprins şi, în locul lui, a apărut un nor verde.

“A aprins motoarele şi o şterge”, a spus copilotul, reducând involuntar apariţia la platitudinea vieţii obişnuite a aviatorului.

Dar comandantului Cerkasin i s-a părut că obiectul a început să se apropie în mare viteză, intersectând sub un unghi ascuţit, direcţia de zbor a avionului.

Mai pe scurt spus, s-a lansat, ca să le taie calea.

El i-a strigat ofiţerului de navigaţie:

“Transmite la sol!”

Dar – coincidenţă stranie – chiar după primele cuvinte ale acestuia, obiectul s-a oprit. Comandantului i s-a părut că a încetat să se mai apropie.

“A încetat să se deplaseze!” a constatat şi copilotul.

Dispecerul aeronautic din Minsk a recepţionat comunicarea echipajului şi a răspuns politicos că el, personal, din păcate, nu vede nimic – nici pe ecranul radiolocatorului (radarului), nici pe cer. între timp, norul verde a coborât brusc, traversând rapid altitudinea de zbor a avionului. Apoi, la fel de vertical, s-a înălţat. S-a lansat în dreapta-stânga, încă o dată jos-sus, şi în fine, s-a fixat în faţa avionului. Zbura ca legat de avion, la o înălţime de 10.000 m, cu o viteza de 800 km/oră. în interiorul norului au început „să scânteieze” lumi¬niţe – se aprindeau şi se stingeau – de parcă ar fi fost o ghirlandă de beculeţe într-un pom de iarnă. Apoi au început să curgă pe orizontală zig zag-uri de foc. Ofiţerul de navigaţie transmitea conştiincios toate acestea la sol. Ca răspuns, s-a auzit vocea agitată a dispecerului aeronautic:


Observ străfulgerări la orizont.

“Unde se află norul vostru?”

Ofiţerul de navigaţie a răspuns.

Coincide, a spus dispecerul.

Norul continua să se schimbe. Din el a crescut ceva ca o trombă – lată sus, îngustă la bază. S-a obţinut o „virgulă”. Apoi, coada a început să se ridice „la orizont”, iar norul, din elipsă, a căpătat o formă cu patru colţuri. Priviţi”, a spus copilotul, “ne imită”. într-adevăr, acum erau escortaţi de un „avion-nor”, ascuţit la bot – fără aripi, cu coada piezişă. Iradia o lumină galbenă-verde. Acolo unde un avion adevărat avea amplasat ajutajul, se ghicea un nucleu dens. în acest timp, în zona de dirijare a dispecerului din Minsk a intrat încă un avion adevărat. Alt TU-134, zbura din Leningrad în direcţie opusă avionului din Tallinn. între cele două nave era o distanţă de circa 100 km. De la o asemenea distanţă, un avion-nor gigantic era exclus să nu fie observat. Dar, la întrebarea lui Cerkasin, comandantul avionului TU ce zbura în direcţie opusă a răspuns că el… nu vede nimic.

Dispecerul din Minsk, care acum vedea bine avio- nulnor, a dat echipajului din Leningrad coordona¬tele, direcţia unde ar trebui să vadă apariţia neobişnuită. Dar aceştia parcă orbiseră. Abia la distanţa de 15 km de nor au început să vadă. Au descris exact avionul- nor. Mult mai târziu, echipajul lui Cerkasin, încercând să-şi explice cele văzute, va presupune că lumina ce se degaja dinspre obiect era polarizată, adică nu se propaga în toate direcţiile.

în tandem cu avionul-nor, ei au depăşit Riga şi Vilnius. Dispecerii aeronautici din aceste oraşe au fixat pe radar, succesiv, tandemul straniu. Zburând peste lacurile Ciud şi Pskov, echipajul a putut aprecia dimensiunile avionului- nor. Aceste două lacuri, de formă alungită, sunt despărţite de un mic batardou de pământ. TU-134A zbura la 120 km în stânga acestora, iar avionul-nor în dreapta, mai aproape de Tartu.

Din locul de unde lăsa impresia că se afla un nucleu dens, a apărut din nou o rază. Pata luminoasă a căzut pe nori şi s-a trasat pe pământ. Obiectul îşi dăduse involuntar coordonatele. Acum se putea aprecia cu aproximaţie că lungimea lui este egală cu lacul Pskov. Zborul a continuat, împreună, până la Tallinn. După aterizare, dispecerul aeronautic din Tallinn a comunicat echipajului următoarele amănunte ciudate: pe ecranul radarului TU-134-A n-a fost văzut singur. După reperul lui lu¬minos, pe ecranul radiolocatondui mai urmau încă două semnale cu toate că în aer nu mai era nici un avion, în plus, aceste două semnale fiind vizibile permanent.

Iar mica pată luminoasă a lui TU ba dispărea, ba apărea. „Aş fi înţeles – a spus dispecerul -să «clipiţi» pe ecranul radiolocatorului de aterizare. Dar pe ecranul radiolocatorului de serviciu acest lucru nu se întâmplă, nu poate să se întâmple”.

Incidentul a fost pe larg comentat atât în presa sovietică, cât şi în cea internaţională, fiind catalogat unul dintre clasicele „cazuri-beton” prin stranietatea sa.

About The Author

Dr. Emil Strainu @ Jurnalul Conspiratiei
Ufolog & Autor & General

Comments

comments