David Kelly

 

armeExpertul in arme doctor David Kelly a murit în circumstanţe dubioase în iulie 2003, la doar câteva zile după ce a recunoscut în faţa Comisiei pentru Afaceri Externe că discutase cu reporterul BBC Andrew Gilligan. Ulterior, BBC a prezentat un reportaj susţinând că ameninţarea reprezentată de Irak fusese exagerată în dosarul guvernului din septembrie 2002, care avertiza publicul britanic asupra existenţei armelor de distrugere în masă.

Ancheta Hutton şi-a propus să determine dacă circumstanţele care au dus la moartea doctorului David Kelly ar fi putut avea vreun efect asupra stării sale de spirit sau dacă era posibil ca aceste circumstanţe să fi influenţat acţiunile altora. Insă într-o declaraţie făcută de lordul Hutton la 28 ianuarie 2008, s-a prezentat următoarea concluzie: „Sunt convins că doctorul David Kelly şi-a luat singur viaţa tăindu-şi venele de la încheietura stângă şi că moartea sa a fost grăbită de faptul că luase tablete de co-proxamol. Mai mult, sunt convins că nu a existat nici o terţă persoană implicată în moartea doctorului Kelly“.

Medicul legist din cadrul anchetei Hutton, doctorul Nicholas Hunt, a declarat că doctorul David Kelly a murit în urma pierderii unei mari cantităţi de sânge provocate de secţionarea venelor încheieturii, dar alţi experţi s-au arătat sceptici în faţa acestei concluzii. într-o scrisoare publicată în The Guardian, specialiştii în medicină David Halpin, C. Stephen Frost şi Searle Sennett şi-au exprimat opinia că acest lucru era „foarte puţin pro­babil“. Doctorul Hunt a afirmat doar că artera ulnară fusese tăiată. Aceas­tă secţionare completă ar fi determinat contractarea şi închiderea arterei, ceea ce ar fi permis sângelui să se coaguleze. Ca să moară astfel, ar fi tre­buit ca doctorul David Kelly să piardă mult mai mult sânge decât raportase echi­pa de pe ambulanţă.


Doctorul Alexander Allan, legistul toxicolog care a participat la anchetă, a afirmat că nivelul componentelor medicamentului din sânge era sub o treime din ceea ce ar constitui, în mod normal, o supradoză fatală. Halpin, Frost şi Sennett îşi încheie scrisoarea concluzionând: „contestăm faptul că doctorul

Kelly ar fi putut muri în urma unei hemoragii sau din cauza ingerării de co- proxamol sau din ambele cauze“. Această teorie ridică problema adevăratei cauze a morţii doctorului Kelly – şi, mai mult, a motivelor pentru care este ascunsă publicului.

Doctorul Kelly a negat că ar fi putut fi principala sursă a BBC, iar Minis­terul Apărării a afirmat că nu s-a sugerat nici o clipă că doctorul Kelly şi-ar putea pierde locul de muncă din cauza acestei probleme. Cu toate acestea, un prieten al doctorului Kelly, diplomatul britanic David Broucher, a declarat comisiei de anchetă Hutton că, într-un e-mail trimis cu doar câteva ore îna­inte de dispariţia sa, doctorul Kelly a făcut aluzie la criza sa, folosind expli­caţii precum „mulţi actori întunecaţi care fac jocuri“. în alte conversaţii, Kelly a părut să-şi prevadă propria moarte spunând că va fi „probabil găsit mort în pădure“ dacă invazia britanicilor în Irak avea să continue.

în 2007, Norman Baker, parlamentar liberal-democrat, a publicat o carte numită The Strânge Death of David Kelly, în care a prezentat numeroasele omisiuni şi contradicţii legate de probele din acest caz, punând astfel sub semnul întrebării concluzia comisiei de anchetă Hutton. Baker a susţinut că David Kelly nu s-a sinucis şi a sugerat că era posibil să fi existat o tentativă de muşamalizare în care să fi fost implicată poliţia din Valea Tamisei, care fusese responsabilă de ancheta oficială. Insă un membru al familiei lui Kelly a respins teoriile acestuia, spunând: „Am citit-o toată, cuvânt cu cuvânt, şi nu cred nimic“.

Comments

comments