Home / Conspiratii Mondiale / Altele / Conspiratia virtuala

Conspiratia virtuala

 

Conspiratia virtualaAu existat numeroase speculaţii despre un complot menit să-l doboare pe Bill Clinton în perioada în care era preşedinte. Dar, dacă aşa au stat lucrurile, nu a fost vorba de o conspiraţie oarecare. Spre deosebire de disidenţii care se întâlneau pentru a plănui asasinarea lui Abra- ham Lincoln, în acest caz problema era de o cu totul altă natură, o conspiraţie „virtuală“.

Intr-o conspiraţie tradiţională indivizii se întâlnesc cu toţii pentru a se pune de acord, iar atunci când fac, în sfârşit, pasul decisiv, viteza este de o importanţă vitală. Păstrarea secretului este esenţială. O conspiraţie virtuală are acelaşi scop, de a răsturna un lider, dar tactica este diferită. începe la vedere şi are nevoie de publicitate pentru a prolifera şi a câştiga susţinători. Făcând fiecare pas în mod public, se atrag unii pe alţii şi atrag noi susţinători ai cauzei lor.

Libertatea de expresie este cea care joacă rolul decisiv în acest caz, iar conspiratorii virtuali îşi exprimă nemulţumirile şi transmit acuzaţii false prin intermediul presei. Indiferent dacă acuzaţiile îşi ating sau nu scopul, ele au invariabil un oarecare efect, astfel că ţinta devine din ce în ce mai vulnerabilă.


Astfel, conspiratorii virtuali nu şi-au pus problema dacă familia Clinton l-a ucis cu adevărat pe Vincent Foster, de exemplu, aşa cum s-a afirmat, nici dacă dovezile demonstrau dacă Foster îşi luase sau nu viaţa. Scopul lor era de a determina mass-media să exprime ideea că familia Clinton ar fi una de ucigaşi, în speranţa că cineva ar putea prezenta dovezi în sprijinul aces­tei acuzaţii. La fel, este prea puţin important pentru ei dacă administraţia Clinton a distribuit sau nu locuri de veci în Cimitirul Naţional Arlington pen­tru susţinătorii lor politici. Iar detaliile privind diversele aventuri sexuale ale lui Bill Clinton nu contează absolut deloc. Nu avea nici o relevanţă dacă vio­lase sau nu o femeie din Arkansas în perioada când era procuror general în statul său natal. Ceea ce conta pentru aceşti conspiratori virtuali era faptul că aceste întrebări provocatoare îşi croiseră drum prin presă.

Iar ceea ce e fantastic în statutul de conspirator virtual este că poţi să răspândeşti cele mai scandaloase zvonuri despre orice vrei fără să fii acuzat personal. Poate că reporterul pe care l-ai păcălit nu va fi foarte încântat, dar cu cât este mai scandaloasă povestea, cu atât se va vinde mai bine. Iar fap­tul că persoanele luate în vizor neagă furios aceste acuzaţii nu face decât să atragă şi mai mult atenţia asupra lor.

Comments

comments