Home / Conspiratii Mondiale / Altele / Cine a ucis automobilul electric?

Cine a ucis automobilul electric?

 

Automobilul electric

La mijlocul anilor ’90, mai multe companii importante producătoare de maşini au lansat revoluţionare maşini electrice drept alternative viabile la automobilele alimentate cu benzină. Zece ani mai târziu, aces­te maşini aproape au dispărut. Să fi fost maşina electrică victima uneia din­tre cele mai importante crime a secolului trecut? Iar dacă da, cine a apăsat pe trăgaci?

In 1996, producătorul american de maşini General Motors a lansat automobilul electric EV1, în replică la neliniştea globală privind epuizarea resurselor de petrol şi impactul încălzirii globale. Toyota RAV4 şi Honda EV Plus erau celelalte modele foarte cunoscute.

Această activitate a fost impulsionată de promulgarea ordinului privind vehiculele cu emisii zero (ZEV) de către Comisia Californiană de Resurse ale Aerului (CARB) în 1990, într-o încercare de a reduce poluarea aerului în zonele urbane centrale ale statului. Maşinile au avut parte de susţinere din partea unor persoane foarte importante, inclusiv a celebrităţilor aflate pe val în acea perioadă, dar până în anii finali ai secolului soarta lor era deja pecetluită, iar în mai puţin de zece ani dispăruseră, practic, din circulaţie.

Mulţi cred că automobilul electric a fost ucisă de marile companii petroliere. O maşină acţionată prin alte mijloace decât petrolul reprezenta o ameninţare majoră la adresa veniturilor lor, în joc fiind profituri de miliarde de dolari. Aceşti giganţi industriali s-au folosit, se pare, de toate mijloacele pe care le aveau la îndemână pentru a sufoca această tehnologie şi, nu în ultimul rând, au apelat la relaţiile lor din administraţia Bush.


Dacă nu intenţiona să ucidă maşina electrică încă de la naştere, de ce ar mai fi respins guvernul SUA legislaţia privind vehiculele cu emisii zero a comisiei CARB?

Cei care făceau lobby pentru industria petrolului s-au pus pe treabă, pro­ducând şi promovând materiale editoriale ostile şi criticând, printre altele, costul construcţiei unor staţii de alimentare electrică de-a lungul drumurilor. Având în vedere că maşinile electrice erau pe punctul de a stopa fluxurile de venituri, e de mirare că industria petrolului este acuzată de uciderea acestei tehnologii?

Alţii cred că şi industria automobilistică a fost complice la moartea ma­şinii electrice. De ce promovarea acestor maşini a fost una atât de contrapro- ductivă şi discretă? De ce ezitau vânzătorii să vândă? De ce erau suprimate relatările din presă despre îmbunătăţirile aduse vitezei acestor maşini?

Sau poate că dezvoltarea maşinii electrice a fost doar o şaradă menită să pună capăt progreselor în tehnologia nonpetrolieră înainte de a fi luat avânt. Susţinătorii acestei teorii ar spune că guvernul SUA, industria petrolieră şi cea a automobilelor au colaborat pentru a produce un autovehicul care nu a fost conceput pentru a face vânzări. Astfel s-ar explica capacitatea relativ redusă a bateriilor, viteza maşinilor şi promovarea slabă. Să fi fost intenţia lor aceea de a crea o reputaţie proastă maşinii electrice, pentru a pava dru­mul pentru construcţia mult mai profitabilelor SUV-uri?

Şi de ce nu a reapărut această tehnologie după căderea guvernului Bush? Să fi fost din cauză că preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a colabo­rat cu cei mai importanţi jucători din industria petrolieră, cu producătorii de maşini loviţi de recesiune şi cu politicienii încă loiali petrodolarului pentru a se asigura că maşina electrică nu ajunge pe străzi?

Comments

comments