Home / Conspiratii Romanesti / OZN In Romania / Cazul OZN din Alexeni

Cazul OZN din Alexeni

 

alexeniDupă terminarea paradei militare aeriene, staţia radar care deservea Aeroportul Otopeni întreabă staţia radar de la Alexeni (aeronavele militare care au luat parte au decolat de pe acest aerodrom) dacă în aer, aproximativ la verticala aerodromului, mai este cumva vreun elicopter, deoarece se recepţionează un semnal ce ar corespunde unei astfel de aeronave.

La parada militară aeriană luaseră parte aeronave de tipurile MIG-21, MIG-23, IAR-93, IAR-316, IAR-330 şi MI-8, iar transportul materialelor şi al personalului  tehnic s-a făcut cu avioane AN-24 si AN-26. Dirijarea şi controlul zborului paradei militare aeriene s-a efectuat cu un complex de radiolocaţie de gamă centimetrică (radiotelemetru P-35 conjugat cu un radioaltimetru PRV -11) şi un radiotelemetru P-12 MA, dislocate pe poziţia aerodromului Alexeni. Deşi se ştia precis că nici o Aeronavă de pe Aerodromul Alexeni nu se mai afla în aer (toate fiind la sol, chiar husate), s-a mai făcut o verificare, prin luarea legăturii direct cu Aerodromul militar Alexeni, confirmându-se prezenţa la sol a tuturor aparatelor. De la postul de observare vizuală se confirmă atât acest lucru, cât şi faptul că, în limitele spaţiului de  cercetare prin mijloace optice, nu exista nimic special de raportat. La insistenţele staţiei de la Otopeni se intensifică cercetarea vizuală şi prin mijloace optice.

Ofiţerul de serviciu pune în funcţiune, din proprie iniţiativă, staţia radar, dar nu semnalează nimic deosebit în afara traficului cunoscut, mai ales că, în zona unde balon meteo!? Otopeni-ul susţinea existenţa unui obiect, acesta nu putea executa cercetarea prin radiolocaţie (imposibilitate tehnică, locul respectiv aflându-se în zona „moartă” a radarului). De la Otopeni se transmite că obiectivul respectiv pendulează undeva la verticala aerodromului spre vest, la o altitudine de 4.400-4.500 m. Obiectul apăruse subit şi fusese semnalat de 4-5 radare diferite, lucrând pe frecvenţe diferite, de pe poziţii diferite… Posibilitatea unei ţinte false fiind exclusă.

După aproximativ 15 minute, de la postul de observa-re vizuală se semnalează apariţia unui punct strălucitor pe azimut 255 grade, simultan primindu-se de la Otopeni informaţia că obiectul se deplasează spre vest, altitudinea scăzând la 2.200 m. Ofiţerul de serviciu şi personalul de la radarul de la Alexeni îl observa ca pe un punct strălucitor în bătaia soarelui (prin lunete teodolite apărând ca un corp ovoidal, dintr-un material asemănător aluminiului).

Măsurat cu instrumente optice, părea de 3-5 m lungime şi 1-3 m lăţime, nefăcând zgomot. Se constată îngreunarea recepţiei radio UUS şi US, manifestându-se foarte mulţi paraziţi. Obiectul, continuând deplasarea spre vest, iese din câmpul vizual, putând fi de acum observat numai prin mijloace optice. Ulterior, la scurt timp, a apărut în zona de acţiune a staţiei radar de la Alexeni.

Deplasarea are loc pe azimut 255 grade, altitudinea crescând din acest moment cu aproximativ 1.000 m altitudine la    1.000 m orizontali parcurşi. Deodată, obiectul este pierdut şi regăsit ulterior de radioaltimetru urcând la 22.000 m în 5 secunde. De la Bucureşti se primeşte dispoziţia de încetare a cercetării aeriene şi în speţă a obiectului, comunicându-se că ar fi vorba de un…


Dar cei de la Alexeni nu încetează cercetarea prin radiolocaţie a obiectului necunoscut. Nimeni nu mai acorda nici o importanţă prezumtivului balon. Acesta se întoarce şi se postează undeva la 260 grade vest, la o distanţă de 20 km de Alexeni, începând nişte evoluţii aberante în limitele de la 2.000 m la 55.000 m, cu viteze între staţionare la punct fix şi peste 12.000 km/oră.

La insistenţele şefului radarului la Alexeni, de la punctul de conducere al aerodromului se ia legătura cu unele aeronave civile ce survolează zona vizată, iar acestea confirmă existenţa unui balon metalizat în zonă, dar refuză să-l raporteze oficial, motivând că nu vor să se compromită cu rapoarte OZN!

Este momentul de la care nu se mai obţine cooperarea aviaţiei în această problemă. Deşi se raportează la Otopeni, cei de aici nu acordă nici o importanţă observaţiei, atrăgându-se atenţia că este Ziua Naţională şi nu este nevoie de „ştiri bombă”.

De la descoperire, obiectul va fi urmărit timp de 40 de minute, altitudinea de zbor variind cu intermitenţe şi aleator între 2.000 m si 100.000 m (100 km), unde a fost pierdut, dispărând în Cosmos cu peste 10.000 km/oră. Evoluţia a fost compusă din traiecte concentrice spiralate sau în unghiuri drepte, cu viteze ascensionale şi unghiuri diferite raportate la orizontală. A urcat şi a coborât de aproximativ 7-8 ori în limitele de la 2.000 la 5.500 m.

Evoluţia nu a fost asemănătoare cu cea a unui balon, lucru confirmat de operatorii radar, toţi cu state vechi în radiolocaţie (peste 10 ani vechime), aleşi pentru calităţile lor tocmai în vederea paradei mili¬tare aeriene. Pe timpul evoluţiei obiectului au fost puternic perturbate comunicaţiile pe UUS şi US. Obiectul nu a făcut zgomot sau, cel puţin, acesta nu a fost perceptibil pentru martori. Nu avea lumini proprii şi nici jeturi de propulsie.

Viteza vântului era de 7-8 m/s, iar obiectul a evoluat fară a fi fost incomodat. Semnalul radar recepţionat era comparabil cu cel al un avion mic curier sau al unui un elicopter de transport de tipul Ml-8 sau MI-17. Semnalul a fost recepţionat relativ constant pe toată evoluţia obiectului, urmărirea nepunând probleme deosebite. Cerul era senin, temperatura peste 28 de grade. Evenimentul desfăşurându-se pe fondul sărbătorilor naţionale de atunci, nimeni nu a dorit să se încarce cu raportarea lui „mai sus”. Benzile cu zborul au fost şterse, după analiză, la 24 de ore. Toate direcţiile de evoluţie erau date în funcţie de poziţia Aerodromului Alexeni şi a Bucureştiului.

în limita înălţimii de 25.000 – 60.000 de m, evoluţia a fost similară unui avion de înaltă acrobaţie, dar cu unghiuri de viraj deosebit de strânse şi întoarceri în unghi drept, atât pe verticală cât şi pe orizontală, cu picaje şi cabraje ce nu pot fi realizate de nici o aeronavă terestră, din cauza suprasarcinilor la care ar fi supuşi pilotul şi aeronava. Ulterior, s-a căutat muşamalizarea fenomenului şi ridiculizarea martorilor.

Autor: Dr. Emil Strainu

Comments

comments