11 Septembrie

 

lt+---+realeased+1997+_abe8f3f93179e6ba87312a99deb80eefSe spune ca „RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TERORII“ a început pe 11 septembrie 2001. Dar este oare imposibil ca războiul să fi început înainte de această dată? Unii oameni susţin că guvernul SUA a fost complice la evenimentele din 11 septembrie, fie pentru că nu a luat măsurile necesare pentru a le preveni, fie – mai grav – pentru că le-ar fi plănuit activ. Indiferent care ar fi adevărul, există numeroase ipoteze că evenimentele din acea zi nu se potrivesc cu versiunea populară, cunoscută de toţi. De fapt, există chiar şi o organizaţie dedicată investigării versiunii oficiale, Mişcarea pentru Adevărul asupra 9/11, care insistă chiar şi azi ca atacurile să fie investigate din nou.
Ceea ce este incontestabil este faptul că susţinerea publică faţă de „războiul împotriva terorii“ a fost considerabil mai puternică după aceste atacuri decât ar fi fost la 10 septembrie 2001. E posibil să fi fost permisă executarea atacurilor pentru a determina publicul să susţină un război care ar fi fost, altfel, de neconceput? Au fost numeroşi cei care au subliniat posibili¬tatea ca evenimentele din 11 septembrie să fi fost o reproducere a episodu¬lui Pearl Harbor, un atac asupra unei baze navale americane care, conform unor păreri, a fost permis intenţionat de către oficialii americani pentru a sprijini agenda războinică a preşedintelui Roosevelt. Dar o comparaţie şi mai sinistră a fost făcută de cei sceptici în privinţa motivelor administraţiei George W. Bush. Ei susţin că ceea ce s-a întâmplat seamănă mai mult cu episodul incendierii Reichstagului, clădirea Parlamentului Republicii Germane, din 27 februarie 1933, incendiere orchestrată, se pare, de Adolf Hitler. Acesta a pus incendiul pe seama comuniştilor care unelteau împotriva statului. Dar mulţi istorici sunt de acord că incendiul a fost declanşat intenţionat de un membru al Ministerului Prusac de Interne, la ordinele lui Hitler. Imediat după incendiu, Hitler a declarat starea de urgenţă, suspendând drepturile şi libertăţile civile normale ale cetăţenilor şi învestind guvernul cu autonomie completă. Acest moment a marcat începutul sfârşitului pentru valorile demo¬cratice şi a anunţat instaurarea dictaturii naziste.
La 3 octombrie 2001, Congresul a aprobat Actul Patriotic al lui Bush, o lege care limita libertăţile civile ale cetăţenilor SUA şi permitea trimite¬rea în închisoare fără judecată a oricărei persoane considerată de guvern o potenţială ameninţare la adresa securităţii. Mai mult, presiunea publică şi politică de a răzbuna atacurile creştea tot mai mult şi se potrivea perfect agendei „Proiectului pentru un nou secol american“. Acesta era un document strategic înaintat de un grup de neoconservatori în septembrie 2000, propu¬nând o nouă abordare pentru a impune dominaţia globală a SUA în secolul XXI. Printre cei care au susţinut acest document s-au numărat Dick Cheney, vicepreşedinte; Donald Rumsfeld, ministru al apărării; Paul Wolfowitz, adjunctul său; Jeb Bush, fratele lui George (W.) şi guvernator al Floridei şi Lewis Libby, şeful echipei de campanie electorală a lui Bush din 2000, care lucra la Casa Albă la acea vreme.
Cea mai interesantă parte a documentului se referă la reaşezarea forţelor militare americane pe glob. în raport se menţionează că, din cauza unor constrângeri politice şi publice, această restructurare radicală nu poate fi îndeplinită decât printr-o abordare treptată, cu excepţia cazului în care s-ar produce „un eveniment catastrofal şi catalizator precum un nou Pearl Harbor“.
Insă, în pofida tuturor acestor amănunte, rămâne întrebarea cum ar fi putut guvernul şi agenţiile sale să pregătească şi să execute un atac atât de complex fără a trezi suspiciuni puternice în mass-media. Cea mai probabilă explicaţie este că atacurile au fost plănuite de Osama Bin Laden şi al-Qaeda, dar agenţiile de spionaj americane nu au fructificat informaţiile primite şi nu au luat măsurile ce se impuneau pentru a împiedica atentatele. Dovezi ale eşecului lor, indiferent dacă intenţionat sau rezultat din incompetenţă, au apărut frecvent în urma anchetelor desfăşurate de Congres, dar fără vreo probă de netăgăduit. Pe de altă parte, birourile CIA şi cele ale departamentu¬lui antiterorism din New York se aflau în Clădirea 7 a World Trade Center şi au fost, prin urmare, distruse odată cu orice dovezi potenţial-incriminatoare.
Suspiciunile privind agenţiile de spionaj sunt doar parte din neîncrede¬rea legată de evenimentele acelei zile, care s-au răsfrânt ulterior în întrea¬ga lume. în ziua atacurilor, măsurătorile geologice din New York au indicat cea mai mare intensitate a activităţii seismice ca producându-se cu puţin timp înainte de prăbuşirea Turnurilor Gemene, şi nu când acestea au ajuns la sol. Acest lucru i-a determinat pe mulţi să concluzioneze că turnurile au fost aruncate în aer cu explozivi plasaţi sub clădiri şi nu din cauza cantităţii enorme de combustibil care a luat foc după explozia celor două avioane de linie, opinie susţinută şi de faptul că Turnurile Gemene au făcut implozie în loc să se prăbuşească în lateral.
John Farmer, fost procuror general al New Jersey şi consultant senior în cadrul Comisiei 9/11, a publicat o carte intitulată The Ground Truth. Far¬mer susţine că versiunea oficială a evenimentelor se bazează pe depoziţii şi pe documente false, fiind în mare măsură neadevărată. El afirmă că „la un anumit nivel din cadrul guvernului, la un moment dat… s-a ajuns la un acord să nu se spună adevărul despre ceea ce s-a întâmplat… Casetele [Apărării Aeriene NORAD] conţineau o poveste radical diferită de ceea ce ni se spu¬sese nouă şi publicului timp de doi ani. Nu e doar o problemă de inter-pretare“. Părerile sale par să fie confirmate de şeful comisiei 9/11, Thomas Kean: „Nici până în prezent nu ştim de ce NORAD [Comandamentul Aero- spaţial Nord-American] ne-a spus ceea ce ne-a spus, era pur şi simplu atât de departe de adevăr…“. Cu toate acestea, nici Kean, nici Farmer nu oferă explicaţii alternative pentru 9/11 şi, cu atât mai puţin, informaţii despre cei care s-au aflat în spatele evenimentelor, iar afirmaţiile lor se pierd în vârtejul enigmelor care înconjoară 9/11.
Şi dovezile de la Pentagon dau naştere la întrebări tulburătoare. De ce a fost Pentagonul lovit într-o aripă a clădirii care, întâmplător, era goală în ziua atacului, fiind în renovare? De ce nu s-au găsit urme vizibile ale unui avion printre resturi? De ce nu au fost trimise avioane militare care să inter¬cepteze avionul deturnat decât după ce al treilea avion a lovit Pentagonul, deşi în SUA este obligatoriu prin lege să se trimită avioane de vânătoare de câte ori un avion comercial se abate semnificativ de la traseul de zbor? Cum de existau atâtea informaţii despre deturnători şi cum de acestea au fost date publicităţii de către FBI într-un răstimp atât de scurt după atacuri, inclusiv detalii despre un paşaport descoperit ca prin miracol în mijlocul resturilor de la Turnurile Gemene? De ce sunt încă în viaţă cel puţin şase dintre cei care, se presupune, au deturnat avioanele? Şi cum se face că listele de pasageri, făcute publice, nu conţin nici un nume arab?
Soarta celui de-al patrulea avion, zborul 93 al United Airlines, a dat naştere şi el la controverse – acest avion s-a prăbuşit pe un câmp lângă Shanksville, Pennsylvania, după ce pasagerii s-au revoltat. A fost singu¬rul dintre cele patru avioane care nu şi-a atins ţinta. O teorie populară sugerează că, de fapt, acest avion a fost doborât de un avion de vânătoare american. De ce? Pentru că pasagerii descoperiseră adevărul în legătură cu complotul şi interveniseră cu succes – guvernul nu putea permite să rămână supravieţuitori care ar fi putut să-i arate cu un deget acuzator.
Aceste întrebări dau naştere la suspiciuni serioase în privinţa versiu¬nii oficiale a ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001. Pe lângă aceste afirmaţii tulburătoare, evenimentele de la 9/11 au generat şi o mulţime de teorii adiacente încă şi mai bizare. De exemplu, conspiraţia Windings susţine că şi compania Microsoft a fost implicată într-o oarecare măsură. Selectând caracterele „Windings“ în Microsoft Word şi tastând „q33ny“, apar un avion, două clădiri, un craniu şi oase încrucişate şi steaua lui David. Susţinătorii acestei teorii afirmă că „q33ny“ ar fi fost seria de zbor a unuia dintre avio-anele deturnate. Nu a fost aşa. Dar teoria face, în continuare, carieră, iar unii merg chiar până acolo încât să citească mesaje antisemite în legătură cu New York City. Dacă scriem „NYC“ cu caractere Windings, apar un craniu cu oase, steaua lui David şi un semn de încurajare, pe care adepţii teoriei îl citesc drept un îndemn subliminal la uciderea evreilor din New York.
David Icke ne-ar cere să credem că de vină sunt extratereştrii reptilieni care-şi pot schimba forma, controlând toate echipele guvernamentale din lume. Oricare ar fi adevărul, praful ridicat de evenimentele acelei zile fatidice nu dă semne că s-ar aşterne în viitorul apropiat.

Comments

comments